Ștefaniada

Moldova strămoșilor noștri

Din binecunoscuta operă dramatică a lui Barbu Ștefănescu Delavrancea, trilogia „Apus de soare”, tot românul a învățat că „Moldova va fi a urmașilor-urmașilor lui Ștefan cel Mare, în vecii vecilor”. Ironia soartei a făcut ca, după 5 veacuri, urmașii-urmașilor marelui domnitor să trăiască în țări diferite: România, Republica Moldova și Ucraina.

Apropierea aniversării Unirii Principatelor, coroborată cu recentele declarații ale președintelui Voronin, care a acuzat România ca fiind „…ultimul imperiu din Europa”, sau cu intrarea în vigoare, începînd cu 5 ianuarie 2004, a Planului politicii naționale a Republicii Moldova, prin care românii sînt considerați în mod oficial ca o minoritate, fac din Moldova un subiect de mare actualitate. Mulți politicieni, de la dreapta sau de la stînga Prutului, au făcut carieră mai mare sau mai mică promițînd unirea tuturor teritoriilor fostei Moldove a lui Ștefan cel Mare sub steag românesc, respectiv sub steag moldav.

Care a fost Moldova lui Ștefan cel Mare? Apogeul Moldovei, care poate fi denumită Moldova Mare, a fost realizat în 1475, după bătălia de la Vaslui, cînd oastea lui Ștefan cel Mare i-a bătut pe turci. Granițele Moldovei cuprindeau la vest Carpații, la sud-Milcovul, brațul Chilia și Marea Neagră, iar la est și nord-Nistrul. Trebuie subliniat faptul că Ștefan cel Mare a avut greutăți mari în apărarea acestor hotare, fiind nevoit să ducă lupte cu ungurii, polonezii, tătarii și turcii. Marele domnitor a combinat lupta armată cu diplomația, ba chiar, în 1456, a plătit primul „haraci” sultanului. Apoi, nu l-a mai plătit, fapt care a condus la bătălia de la Vaslui. În 1484, turcii au ocupat cetățile Chilia și Cetatea Albă (denumită mai tîrziu Belgorod, de către ruși), desăvîrșind transformarea Mării Negre într-un „lac turcesc”. Un istoric francez a spus că, din acel an, „Ștefan cel Mare a fost cîștigat complet pentru alianța turcă și a recomandat-o succesorilor ei”. Moldova a intrat sub suzeranitate otomană și a reluat plata „haraciului”. Ca urmare, în lupta contra polonezilor de la Codrii Cosminului, din 1497, alături de armata moldavă a participat și armata turcă.

Dezmembrarea Moldovei Mari, începută chiar în timpul domniei lui Ștefan cel Mare, a continuat secole de-a rîndul, rezultînd zeci de fragmente teritoriale. Cum s-a produs această fragmentare?

Următoarea fragmentare s-a produs la 7 mai 1775, cînd, ca urmare a Convenției dintre Austria și Sublima Poartă, austriecii au anexat o regiune nordică a Moldovei, care de atunci a rămas cu denumirea de Bucovina.

Problema Moldovei s-a agravat la 28 mai 1812, cînd Basarabia a fost inclusă în întregime între granițele imperiului țarist, ca urmare a Păcii de la București. Învingătorii ruși au încheiat această pace cu turcii în mare grabă, datorată temerii că Napoleon s-ar putea să le invadeze țara. La începutul tratativelor, rușii doreau ca noul hotar să fie la…Dunăre, ceea ce ar fi însemnat anexarea în întregime a Moldovei și a Valahiei (Țara Românească). Ulterior, pretențiile lor s-au micșorat treptat și, astfel, hotarul a fost mutat succesiv la…Siret și apoi la…Prut. Se pare că în ultima fază a tratativelor, rușii renunțaseră la aceste pretenții teritoriale, dar, din greșeală, un scrib dîmbovițean de la curtea fanariotă a redactat documentul final conform…fazei anterioare a înțelegerii.

În perioada 1829-1834 s-a instituit condominiul ruso-turc asupra Moldovei și Valahiei prin care, de fapt, cele două principate au fost puse sub administrație militară rusă. Din acea perioadă, în limba română a rămas vocala „i” scurt, împrumutată din limba rusă, deși nu este scrisă ca atare. De exemplu, în cuvintele „meri” și „negri”, vocala „i” este scrisă la fel, deși este pronunțată „i” scurt, respectiv „i” lung.

Urmare Congresul de la Paris din 30 martie 1856, Moldovei i-a fost retrocedată partea sud-vestică a Basarabiei, formată din județele Cahul, Ismail și Belgorod, recăpîtând astfel o mică ieșire la Marea Neagră.

După nici un sfert de secol, în primăvara anului 1877, Rusia a declarat un alt război împotriva Porții Otomane. La 9 mai 1877, Mihail Kogălniceanu a proclamat „independența totală a României” și războiul ruso-turc s-a transformat într-unul ruso-româno-turc. Congresul de la Berlin din 13 iulie 1878 a permis Rusiei să reanexeze județele Cahul, Ismail și Belgorod. În schimb, România obține dreptul de a alipi partea nordică a Dobrogei, Delta Dunării și Insula Șerpilor.

Tratatul de la Versailles, din 28 iunie 1919, recunoaște o Românie la apogeul ei, denumită România Mare, realizată sub regele Ferdinand „Întregitorul”, în componența căreia au intrat, printre altele, următoarele provincii: întreaga Basarabie, întreaga Bucovină, Dobrogea de sud (Cadrilaterul), întreaga Transilvanie și Banatul de est.

După aproape un sfert de secol, la 26 iunie 1940, întreaga Basarabie, precum și Bucovina de nord, au fost cedate fără luptă URSS-ului, în urma ultimatului dat de Stalin, pe baza Pactului Ribbentrop-Molotov. Basarabia ciuntită, fără județele Ismail și Belgorod, adică fără ieșire la Marea Neagră, a fost alipită Republicii Autonome a Moldovei, înființată în 1924 pe teritoriul așa-numitei Transnistria, o fîșie îngustă de pămînt de pe malul stîng al Nistrului, formînd Republica Sovietică Socialistă Moldova. Ținutul Hotinului și județele Ismail și Belgorod au trecut în componența Republicii Sovietice Socialiste Ucraina.

Într-o URSS în curs de suprimare, fosta republică sovietică a devenit, la 27 august 1991, o republică independentă, sub denumirea de Republica Moldova. Ulterior, a avut loc un război cu nou-înființata Republică Transnistreană, care s-a terminat cu recunoașterea dreptului Transnistriei de…a se retrage din Republica Moldova în cazul alipirii Republicii Moldova la România. (Prof.univ.dr.ing. Doru CIUCESCU)