Stimuloton

Pactul cu diavolul

Elena BUFTEA

Filozoful și scriitorul Lucian Blaga, în cartea sa „Despre gândirea magică” povestește o legendă românească culeasă de Tudor Pamfile. Legenda dezvăluie pactul lui Adam cu diavolul și e demn de remarcat faptul că portretul primului om de pe planetă este aidoma portretului moral, cel puțin, al țăranului român: „Când cu voie ori fără voie (alungat din raiu) Adam s-a văzut pe pământ, unde stăpânea pe atunci Diavolul, el a cerut din acel pământ ca să aibă ce lucra și din ce să se hrănească, dar Diavolul i-a răspuns: «întâiu trebuie să mi te vinzi mie. Să-mi dai întăritură la mână cu iscălitura ta, și apoi îți voiu da pământ cât vei voi». – Bucuros, îi răspunse Adam, de nevoie, «dar vezi că eu nu știu carte». -«Ei, nu știi carte, îl luă dracul în râs, uite lucrul nu e greu. Am să fac o cărămidă de lut, tu ai să apeși cu mâna pe dânsa și zapisul e gata». într-adevăr, dracul, făcând întocmai, puse pe Adam să apese pe cărămidă… numai în chipul acesta i-a dat lui Adam pământ. Dar vorba e că Adam și cu toți urmașii lui au rămas dăruiți Necuratului… Diavolul a uscat cărămida și a ascuns-o în apa Iordanului, socotind că, în chipul acesta, nimeni nu va da peste ea tocmai acolo. Dar nu s-a bucurat mult timp de zapis, căci Domnul Hristos, la botez, când s-a botezat în apa Iordanului, a stat cu picioarele tocmai pe cărămida aceea și ea s-a sfărâmat”.
Lucian Blaga compară legenda cu cea a lui Faust. Ce diferență de mentalitate! Faust se vinde lui Mefisto pentru o clipă de fericire a sa proprie, fiind una dintre plăsmuirile cele mai specifice ale germanului, înclinat excesiv spre trăiri individuale. Adam, din legenda românească, încheie pactul de nevoie și semnează cu degetul ca orice neștiutor de carte (a se vedea cazul mai tuturor miniștrilor români ai economiei, culminînd cu Dan Ioan Popescu și Codruț Sereș). Tragicul este cu atît mai mare cu cît Adam nu se vinde numai pe sine, ci tot neamul omenesc. Contaminat de încrederea nezdruncinată a românului în destinul său favorizat de soartă, Adam se trezește lovit de para mălăiață a norocului, și cărămida se sparge la botezul lui Iisus.
Dar ulciorul nu merge de multe ori la apă. Zapisele noastre rămîn valabile…
criitorul Lucian B

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!