• fundațiile au creat tot felul de centre pentru copii săraci și handicapați • la Bacău s-a înființat în premieră națională „consiliul de familie”
Dacă autoritățile din Bacău au serioase probleme în multe alte domenii, trebuie spus că în ce privește protecția copilului s-au mișcat mult mai repede decît omologii lor din alte județe. E drept că a existat o conjunctură favorabilă, deoarece organizațiile private străine și din țară au dorit să ajute copiii din județul nostru.
Pe lîngă centrele înființate de străini în primii ani de după revoluție, în iunie 1998, s-a înființat la Bacău Centrul Maternal, creat special pentru mame cu copii care nu au unde să stea. Pînă astăzi au fost ocrotite aici 150 de mame cu bebeluși. În afară de cazare și masă, femeile și copiii aflați în dificultate au beneficiat și de serviciile unui centru de consiliere pentru prevenirea abandonului și un cabinet de planning familial. Este interesant de știut că nici una dintre mame nu s-a mai întors vreodată la Protecția Copilului. Acest centru a fost deschis la noi cu mult înaintea altor județe, la fel cum s-a întîmplat și cu Serviciul de prevenire primară. Acesta a avut drept scop pregătirea, încă din 1997, în fiecare comună a unor referenți. Aceștia trebuie să depisteze cît mai rapid cu putință familiile cu probleme, în ideea de a preveni abandonul celor mici. A fost iarăși un pas înainte, cu atît mai important cu cît s-a reușit pregătirea unor persoane în 79 de comune din județ.
Înființarea rețelei de asistenți maternali profesioniști a fost, la rîndul ei, un proiect inedit cel puțin în zona Moldovei. În timp autoritățile din alte județe abia se gîndeau să înființeze o rețea a părinților de profesie, la Bacău sistemul era deja bine pus la punct. Și centrul ProFamilia a fost un proiect inedit în sistemul de protecție a copilului. Pentru modul cum s-a lucrat cu cei mici unitatea a primit, în 1996, un titlu de excelență din partea Uniunii Europene. Urmare a acestui fapt, la Bacău au fost instruiți angajați ai DGPC-urilor din alte județe ale țării. La Bacău s-a înființat în premieră și centrul pentru copii cu dizabilități, un proiect pus la punct cu ajutorul Băncii Mondiale și fundației SERA.
Extrem de importantă a fost și preluarea copiilor seropozitivi de la Ungureni și mutarea lor în complexele de servicii comunitare de la Bacău și Onești. Importanța acestui demers a fost dat nu doar de schimbarea imaginii pe care o aveam în lume în privința copiilor cu HIV și SIDA, cît pentru ajutorul efectiv dat copiilor bolnavi. Precizăm că numărul minorilor din aceste două centre a scăzut într-un singur an, între 1998 și 1999, la aproape jumătate. Cei mai mulți bebeluși au fost reintegrați în familia naturală, dați spre adopție internațională și plasați în familia lărgită.
La Protecția Copilului din Bacău a apărut pentru prima dată și noțiunea de „consiliu de familie”. Ce înseamnă, de fapt, aceasta? În cazul fiecărui copil al cărui dosar ajunge la Comisia Județeană de Protecția Copilului, specialiștii din domeniu discută mai întîi cu membrii familie, fie ei părinți, unchi, frați sau bunici. Înainte de a trimite un copil în orfelinat, cei de la DGPC încearcă să convingă familia lărgită să ia în grijă copilul respectiv. Discuțiile se fac și în prezența autorităților locale din orașul sau comuna din care provine copilul. De cele mai multe ori familiile nu-ți mai abandonează minorii. Ideea „consiliului de familie” a fost preluată și de alte județe din țară.
În ce privește relația cu fundațiile private, cei de la Protecția Copilului spun că un aport deosebit l-au avut SERA, Romanian Orphanage Trust, Betania, Fundația de Sprijin Comunitar, Centrul Daniel, Child Developement Trust. Marile Speranțe și altele, fiecare pe profilul ei de activitate. „Fiecare organizație trebuie să aibă avizul nostru pentru a-și desfășura activitatea în județ. Marea noastră șansă a fost că aceste organizații au răspuns nevoilor noastre și, astfel, s-a creat un parteneriat între noi și ei, pe diverse programe”, ne-a declarat Sorin Bîrlădeanu, directorul adjunct al DGPC Bacău. În județ există în prezent șase centre de tip rezidențial, trei centre de tip familial, patru centre de recuperare, unul pentru copiii străzii, trei servicii pentru tineri și alte trei servicii de tip preventiv. Protecția Copilului doar supraveghează activitatea acestor centre, însă cheltuielile cad în sarcina fundațiilor respective. Un ajutor mai mult decît important, mai ales în contextul actual, deoarece Consiliul Județean, care finanțează de la bugetul propriu Direcția pentru Protecția Copilului, se plînge tot mai des de cheltuielile foarte mari pe care le implică această activitate.
Lasă un răspuns