Cele ce se intimpla in aceste zile de campanie electorala imi readuc in memorie scenele de groaza si de prostie politica din primavara anului 1990, atunci cind, la primele mitinguri ale partidelor istorice, liberalii si taranistii erau alergati si batuti in plina strada, sub ochii militienilor botezati „politisti”. Credeam, dupa 20 de ani, ca vremurile acelea au trecut. Mult trimbitata intinerire a clasei politice pare a se dovedi, cu fiecare zi ce trece, o cacealma de proportii. Noii activisti si simpatizanti ai partidelor isi exiba mitocania si brutalitatea ca singure forme de lupta doctrinara. Nu e zi lasata de la Dumnezeu in care sa nu auzim la buletinele de stiri fel de fel de grozavii legate de campania electorala. Haite de batausi isi impart (intre ele, deocamdata!) bite pe spinari si bolovani in capetele lipsite de creiere.
Scriam, in urma cu vreun an, ca politica locala si centrala incepe sa miroase a „gasca de neam prost”. Am avut momente in care am crezut ca expresia este de-a dreptul exagerata. Pare-se ca realitatea mi-a luat-o inainte! Liberalii sint batuti de „crestinii” lui Becali, autocarul liderului PSD, Mircea Geoana, este vandalizat cu pietroaie, prin mai toate colturile tarii se inregistreaza coaste rupte si obraji tumefiati. Asta sa fie, oare, strategia politica, oferta doctrinara a partidelor aflate in competitie? Despre criza financiara, candidatii – pe care deja i-am vazut pe la televiziuni – abia pot bilbii citeva aiureli contrazise, in mai putin de 24 de ore, de evolutia mondiala si nationala. In vreme ce pe la noi s-a dat startul la intrecerea politicianista de impartire a pomenilor (sacose cu de-ale gurii, galeti etc.) si promisiunilor aberante referitoare la majorari salariale imposibile in anul ce vine, in Europa, sefii de state si de guverne se intilnesc, discuta, polemizeaza si incearca sa contureze o strategie eficienta pentru salvarea economiei mondiale. In Romania, candidatii galagiosi se feresc sa spuna electoratului ca in perioadele de recesiune speculatorii bogati se imbogatesc, iar prostimea plateste pagubele si saraceste. Probleme au si vor avea cei care traiesc pe datorie. Ei – cei saraci – vor trebui, pentru a supravietui, sa imprumute de la cei care au lichiditati.
Comparam disputele politice „populare” cu cele ale microbistilor. La orice meci intre echipe (asa-zise) mari din Romania, gastile de sustinatori abulici isi sparg capetele si isi rup oasele. Someri, salariati cu salariul minim pe economie, bautori de bere proasta se injunghie, isi scot ochii si-si dau viata pentru echipa iubita. In acest timp, mingicarii din teren joaca sub orice critica, insa iau salarii de zeci de mii de euro lunar, indiferent de rezultatele inregistrate. De asemenea, patronii de cluburi invirt miliarde, muta milioanele de euro cu valiza, de la o echipa la alta, vind jucatori ca la tirgul de sclavi si isi cresc averile pe seama „fanilor” din tribune. Sarantocii platesc bilete, se bat si stau prin spitale fara vreun cistig real. Asa-i si cu „echipele de campanie”, cu membrii si sustinatorii partidelor care-si dau la mecla in semn de devotament politic. Nu ei ajung parlamentari, ministri sau mari afaceristi pe banii statului… Au fost si vor ramine doar carne de tun pe altarul manipularii globale…
Lasă un răspuns