• absolventă a Facultății de Filologie din Cluj, promoția 1974, poeta Angela Scarlat a fost pentru o vreme colegă cu Eugen Uricaru • student la începutul anilor ’50, la Institutul Sportiv din București, secția Gimnastică, scriitorul Ovidiu Genaru și-ar fi dorit să devină medic
Orice om care a terminat o facultate, indiferent dacă a absolvit anul trecut sau acum o jumătate de veac, îți va spune că anii de studenție au fost cei mai frumoși din viață. Sînt anii în care înveți pe rupte, mănînci cînd și pe unde apuci și te îmbraci cam cum îți trece prin cap, fără să te gîndești dacă întoarce sau nu cineva capul după tine. În studenție, sentimente ca invidie, discordie, lehamite sau dispreț sînt lucruri care nu se prea cunosc. Le înveți sau le simți pe pielea ta abia mai tîrziu. Cît ești student, te simți gata să răstorni munții din loc și lupți pînă în pînzele albe pentru o idee. Poate că tocmai de aceea studenții încearcă să își trăiască la maxim fiecare clipă. Ziua merg la școală, noaptea pe la petreceri, iar de învățat, în sesiune. „Așa era și pe vremea noastră, numai că atunci parcă valorile erau ceva mai mult respectate”, ni se destăinuie poeta Angela Scarlat.
Soarta a vrut ca Angela Scarlat să își poată prelungi studenția o perioadă mai lungă de timp. Absolventă a Facultății de Filologie din Cluj, Angela Scarlat și-a început primii ani de studenție la Bacău. „Am intrat în facultate în 1964. L-am avut atunci coleg, printre alții, pe Eugen Uricaru. M-am înțeles foarte bine cu el. Un om deosebit și, mai ales, un bun coleg”, începe să povestească Angela Scarlat. Întîmplarea a făcut să nu își poată termina studiile la Bacău. „Am avut cîteva probleme în familie, am întrerupt un timp, după care mi-am continuat studiile în Cluj”, mai spune poeta. Despre studenție își aduce aminte cu dragoste. „Eram niște copii care veneam de la liceu, unde regulile erau stricte și severe. Ciorapii fetelor nu puteau fi decît din bumbac. Un ciorap subțire purtat o singură zi la școală îți aducea exmatricularea. Nu mai spun de matricolă și bentiță albă. Cum să fie mai zbuciumat încă din primii ani de studenție un copil care a primit o asemenea educație?! În plus, generația anilor ’60 a avut parte de părinți și bunici care au crescut cu pian în casă și care au fost educați la pension. Ceva din pudoarea anilor de început de veac s-a transmis le-au transmis părinții și copiilor. Nici un băiat nu îndrăznea să urce în camere la fete sau să aibă curaj să le vorbească mai urît”, povestește Angela Scarlat.
Nici scriitorul Ovidiu Genaru nu poate uita chiar așa de ușor perioada studenției. „Cum să uit? Am intrat la facultate la începutul anilor ’50. Ani grei, despre care acum își aduc destui de puțini aminte. În primii ani de facultate stăteam cîte 40 în cameră. Mîncam seara griș cu apă, iar dimineața aveam la masă pîine neagră cu zeamă de marmeladă. Primeam de la stat o dată pe an cîte un cupon de țăsătură pentru un costum și cîte o cămașă, și cu alea ne îmbrăcam”, ne mărturisește Ovidiu Genaru. Fost gimnast de performanță, scriitorul de acum a avut șansa să trăiască în perioada studenției alături de toți cei care au pus umărul mai apoi la obținerea perfomanțelor de mai tîrziu din gimnastica românească. „Un singur regret am: că nu am făcut medicina. Și acum citesc tratatele medicale, ca și cum aș citi un roman de aventuri”, mai spune Ovidiu Genaru. (Elena SOLOMON)
Lasă un răspuns