Studenții instră azi în sesiune

Profesorii din Universitatea Bacău se prefac că nu au auzit de „cuie”

Începînd de astăzi, studenții de la Universitatea Bacău intră în sesiune. Prima pentru „boboci”, ultima pentru „veterani”. O sesiune ca toate celelalte, care înseamnă examene scrise sau orale, baremuri, agitație, stres și emoție pentru toți cei implicați. Cu sau fără voia lor, mergînd pe urmele tradiției păstrate în Universitate, unele cadre didactice sînt considerate de către studenți mai exigente. Motivele invocate de tinerii învățăcei sînt arhicunoscute: „e nașpa la ăsta”. Așa se face că, fără a fi atinși la barem, studenții intrați pentru prima oară în sesiune au deja imaginea formată despre profesor. Urmările se cunosc. Toceală și teamă cît încape. Evident, mai mult sau mai puțin justificate. De ce sînt nașpa și de ce sînt „cuie” unele examene, se știe. Din cauză că unii profesori: fie au o înfățișare mai severă, fie nu te lasă să vorbești cu colega de alături, fie nu admite nici măcar să miști capul într-o parte sau alta, fie te scoate afară din sală cînd te apleci sub masă. Adică, criteriile de evaluare ale dascălilor din perspectiva studenților sînt foarte variate.

Unul din profesorii considerați de către studenți, ca fiind foarte exigent, deci un examen „cui”, este profesorul universitar Gheorghe Epuran, din cadrul Facultății de Științe. „Indiferent de nivelul la care predai, trebuie să fii corect în privința evaluării studenților. Dacă ești exigent și corect, studentul nu va fi niciodată nemulțumit, crede profesorul Epuran. Considerat la un moment dat de unii studenți ca fiind „tiran”, după cum a recunoscut el însuși, aceștia s-au convins la examen că nu este chiar așa. „Cei care mă vedeau pe la seminarii sau cursuri ca fiind un tiran s-au convins la examen că nu e chiar așa. Sînt adeptul evaluării corecte, ba chiar în favoarea studentului. Întotdeauna am înțeles și nu am fost absurd cu studenții care muncesc”, a mai spus el.

Un alt profesor la a cărui examinare mulți vin cu strîngere de inimă este Doina Cmeciu, decanul Facultății de Litere. Cînd a auzit că este considerată un cadru didactic exigent, profesoara ne-a explicat că „este o laudă, nu numai față de mine, ci și față de studenții care înțeleg acest termen. Înseamnă că și ei sînt exigenți vis-a-vis de ei”. Profesoara Cmeciu spune că a încercat să ridice ștacheta pentru studenți. „Nu doar le cer, dar le creez și climatul pentru a se simți egali cu alți studenți din țară și din străinătate”, ne-a asigurat Doina Cmeciu, convinsă că dă dovadă de o exigență autentică și nu una falsă. „Exigență falsă înseamnă că pici studenții aiurea. Așa ceva se numește agresivitate, bătaie de joc față de studenți, distorsionare a mentalităților. Ori așa ceva nu este permis”, crede decanul Facultății de Litere.

În cadrul Facultății de Științe, respectiv la matematică, unul dintre cei mai temuți universitari este Valeriu Popa, prodecanul Facultății. Cînd a înțeles despre ce este vorba, profesorul a zîmbit. „Mă consideră exigent pentru că nu-i las să copie la examene. La mine lucrurile sînt simple. Examenele sînt pe baremuri: cît știe stundentul, atîta ia, a explicat prodecanul Popa. Chiar acum am prins o studentă copiind la examen. Ar trebuie să-i fac referat pentru exmatriculare. Nu le merge niciodată. Îi simt după cum întorc privirea dacă vor să copie”.

Lect. dr. Venera Cojocariu, directoarea Colegiului de Institutori, s-a arătat surprinsă cînd a aflat că reprezintă unul dintre „cuiele” studenților de la Universitatea din Bacău. „Consider că exigența profesorului trebuie să fie rațională, echilibrată și continuă, ne- a declarat ea. Exigența profesorului este o dovadă de seriozitate față de el însuși și față de student. Profesorul care pune note exagerat de mari sau de mici, nu-i respectă pe studenți”, consideră directoarea Cojocariu.

Cu alte cuvinte, studenții băcăuani care se stau cu burta pe carte, nu au de ce să se teamă de „cuie”. Profesorii înțeleg și aplică măsurile severe în primul rînd lor, apoi studenților. Dacă e așa, studenților nu le rămîne decît să se pună cu burta pe carte. Și să aibă multă baftă! (C. Gh.)