Studiile arată că autismul începe din timpul sarcinii

Sorina CHICUȘ
Psiholog clinician – psihoterapeut
www.psihoterapiebacau.ro

Majoritatea dintre noi cunoaștem cel puțin un copil care a fost diagnosticat cu autism și din păcate tot mai des auzim despre astfel de cazuri. Am descoperit noi informații publicate de Universitatea din California – San Diego despre această tulburare și cred că ar fi utile pentru mulți dintre noi, așa că voi scrie pe scurt despre studiul ce aduce noutăți în acest domeniu.
Cercetările în curs de dezvoltare la ora actuală prezintă noi dovezi care susțin faptul că autismul începe din timpul sarcinii. Specialiștii citați de Universitatea din California au analizat 25 de gene din țesutul cerebral al unor copii decedați. Unii avuseseră autism, alții nu. Unele dintre aceste gene, care servesc ca biomarkeri pentru celulele specifice ale creierului din diferite straturi ale cortexului, sunt implicate în tulburarea autistă, iar altele sunt de control. Cercetătorii care au realizat studiul au publicat concluziile în ”New England Journal of Medicine”. Ei afirmă că, în timpul sarcinii, construirea creierului unui copil implică crearea cortexului care conține șase straturi. Ei au descoperit unele semne care sugerează că dezvoltarea acestor straturi corticale a fost perturbată în cazul celor mai mulți copii cu autism. A fost confirmată și ipoteza că, pentru unii copii cu autism, creierul poate face unele conexiuni astfel încât copilul își va putea îmbunătăți abilitățile, în special cu ajutorul unei intervenții terapeutice precoce.

Profesorii de la Centrul de Excelență în Autism de la Universitatea din California – San Diego au creat un model tridimensional pentru a vizualiza locațiile de la nivelul creierului în care părți ale cortexului nu s-au dezvoltat conform modelului normal de straturi de celule. Au fost surprinși de descoperirea faptului că aproape toți copiii autiști studiați prezentau probleme similare de dezvoltare la nivelul creierului. Ei afirmă că, în timpul dezvoltării timpurii a creierului, fiecare strat cortical dezvoltă propriile tipuri de celule, fiecare cu modalități specifice de realizare a conexiunilor, cu roluri unice și importante în prelucrarea informațiilor. Pentru ca o celulă să se transforme într-un tip anume pentru a forma un strat specific, cu conexiuni specifice, ea va dobândi o semnătură genetică distinctă (marker) care poate fi observată. În urma studiului s-a constatat că, în cazul copiilor cu autism, unii markeri genetici importanți lipsesc din celulele creierului la nivelul mai multor straturi. Specialiștii susțin că această absență a markerilor cheie indică faptul că, în perioada prenatală, când se dezvoltă cele șase straturi cu tipuri specifice de celule ale creierului, ceva a fost perturbat. Ei spun că aceste defecte din timpul dezvoltării prenatale au fost descoperite în anumite zone ale cortexului și nu pe întrega sa suprafață. Cele mai afectate regiuni ale creierului în care s-a constatat existența acestor zone în care lipsesc acei markeri genetici sunt cortexul frontal și cel temporal, oferind astfel o posibilă explicație a faptului că persoanele cu această tulburare au afectate sisteme funcționale diferite. Cortexul frontal este asociat cu funcții superioare ale creierului, cum ar fi comunicarea, înțelegerea reperelor sociale și capacitatea de rezolvare a problemelor. Cortexul temporal este asociat cu limbajul. Problemele observate în straturile corticale frontale și temporale pot sta la baza simptomelor cel mai des întâlnite în tulburările din spectrul autist.

Cercetările referitoare la originile autismului sunt o provocare deoarece de obicei se bazează pe studierea creierului adulților. Acest studiu însă s-a bazat pe studierea cazurilor de autism la o vârstă fragedă, oferind o perspectivă unică asupra modului în care autismul se prezintă la nivelul creierului în curs de dezvoltare. Constatarea faptului că aceste anomalii apar pe zone restrânse și nu pe întreaga suprafață a cortexului ne dă speranță și ne oferă o nouă perspectivă cu privire la natura autismului. Aceste anomalii neuniforme ar putea explica de ce mulți copii cu acest diagnostic înregistrează o evoluție clinică bună ca urmare a tratamentului și terapiei începute cât mai devreme. Concluziile oamenilor de știință susțin ideea că, la copiii cu autism, creierul poate uneori să creeze conexiuni care ocolesc defectele timpurii, crescând speranța că, dacă se va reuși înțelegerea acestor zone cu anomalii, se vor descoperi noi căi de a explora metode prin care se poate îmbunătăți funcționarea acestor copii.
Vă aştept pentru mai multe informaţii pe site-ul meu: www.psihoterapiebacau.ro şi pe blog: blog.psihologiebacau.ro.