Surprize neplăcute, marca Bancpost

Eduard ADAM

Am avut surpriza să constat recent că pînă și băncile respectabile mai dau cu oiștea-n gard atunci cînd vine vorba de serviciile oferite. Toți lucrează exemplar doar pe hîrtie. Cînd vine vorba, însă, de practică, deja totul se transformă într-un război al nervilor. Păi, să vă povestesc… M-am dus și eu, duminică seara, pe la ora 20.00, la un bancomat al Bancpost de pe strada Mioriței, să scot niște bani. Surpriză: nu mergea. Mi-am spus că-i un accident, așa că m-am suit în mașină și-am început să străbat Bacăul, să-mi încerc norocul în altă parte. Am poposit la bancomatul de la sediul central al băncii, în Aroneanu. Și aici, aceeași problemă: mașinăria era moartă, iar vreo cîțiva clienți ca și mine țineau neputincioși cardurile în mînă și se gîndeau pe unde să-și mai încerce bafta. N-avea rost să mai zăbovesc, așa c-am luat-o înspre Tic -Tac, unde știam că mai există o mașinărie similară. Opresc la Selena, dau fuga la bancomat, dar – da, bănuiți bine! -, și aici am avut parte de același nefericit deznodămînt: nu mergea bancomatul… Am avut suficient noroc cît să o iau înspre Finanțe, și-abia acolo am găsit un aparat funcțional. Cîți litri de benzină am cheltuit, nu mă întrebați. Cîți nervi mi-am făcut, la fel nu mă iscodiți. Iar faptul că am întîrziat la întîlnire e deja o chestiune care pălește în fața situației de-a dreptul scandaloase pe care o descoperi la o bancă cu zeci de mii de clienți.

Și totuși, stăteam și mă întrebam, după epidosul de duminică seara, cum să cataloghez toată povestea: nesimțire, delăsare, inconștiență… Sînt aproape convins că alte zeci, sute sau poate mii de băcăuani au pățit același lucru în ultima zi a săptămînii trecute. Adică, s-au dus la bancomatul cel mai apropiat de ei, dar au fost nevoiți să alerge cu limba scoasă prin tot tîrgul, doar, doar or izbuti să intre în posesia banilor lor, acum ținuți „prizonieri” de Bancpost. Mă-ntreb, totuși, cum de-și permite o asemenea bancă, de mărimea Bancpost și cu atîta amar de clienți, să-și dea în felul ăsta cu stîngu-n dreptul…

Tot scriind despre povestea aceasta mi-am amintit de un episod petrecut la Commerz Bank din Koln, unde un amic dintr-un grup de prieteni s-a dus să scoată niște bani. Bancomatul, aflat în interiorul băncii, nu mergea. Fiind zi de lucru, omul a mers la un funcționar, și-a spus păsul și – surpriză! -, i s-a spus că nu poate fi ajutat și că singura variantă e să încerce în altă parte. Nu pot să vă spun ce-a urmat. în cîteva minute, neamțul a făcut un scandal monstru și a cerut să discute doar cu directorul băncii. I s-a părut nepermis ca o bancă care trăiește din comisioanele pe care el le plătește lună de lună să-l trateze astfel. A motivat că timpul lui e prețios, că nu-și permite luxul de a plăti pentru servicii de calitate îndoielnică și, la final, a spus foarte tranșant că, dacă pleacă, se duce, dar cu toți banii din cont. Au urmat scuzele și promisiunile că a doua oară incidentul nu se va mai repeta.

La noi, se pare, că lecția asta n-a fost învățată. Reprezentanții băncilor sînt super amabili doar pînă te-au prins de client. După aceea, serviciile încep să scîrțîie pînă devin românești de tot… Sper să ajungem și noi ziua în care toți cei din bănci vor conștientiza că trăiesc de pe spatele fiecărui client. Fie că e vorba de un miliardar, ori de un amărît ai cărui bani rulați prin bancă sînt doar leafa. Iar respectul purtat clientului să nu se rezume doar la zîmbetul fals afișat cînd ai ajuns în fața ghișeului, ci și la punerea în funcțiune a tuturor bancomatelor, fie ele în buricul tîrgului sau la marginea orașului. A motivat că timpul lui e prețios, că el nu-și

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!