Categoric, Bacăul nu făcea parte din rîndul tîrgurilor și orășelelor „în care nu se întîmpla nimic”. Iată-l în lupta pentru Unirea Principatelor. Orașul era în mare fierbere. Erau așteptați „comisarii puterii”. Deși Vogoride, potrivnic Unirii, ascunsese toate telegramele care anunțau sosirea lor, băcăuanii totuși au aflat. Martor ocular la acele extraordinare evenimente, Costache Radu scria: „Îmi aduc aminte, parcă văd chiar și acum, 6 zile de sărbătoare erau pentru orășeni, cînd trebuia să primească pe Comisarii Puterilor, trimiși în țară să se încredințeze de dorințele românilor. La marginea orașului de jos, toți cetățenii și țăranii din jurul orașului, în haine curate și cu cocarde tricolor pe piepturi, cu femei și copii, avînd în frunte pe conducătorii lor, așteptau sosirea Comisarului”.
„Marginea de jos” a Bacăului era cam pe locul unde se află astăzi Policlinica veche și ceasul electronic. Delegatul mult așteptat la Bacău era reprezentantul Franței în Comisia Europeană pentru Principatele Unite, Charles Angelique Talleyrand. Era nepotul vestitului Talleyrand, ministru de externe al lui Napoleon. Dorea să ia nemijlocit contactul și cu populația din Moldova. Trecuse prin Buzău, Focșani, acum îndreptîndu-se spre Bacău. Era ziua de 16 aprilie 1857. Dis-de-dimineață acești băcăuani îl așteptau aici, „la barieră”. „În ziua aceea orașul era pustiu, toată suflarea respira pe cîmpul întins și verde de la margine”. Trecu dimineața, amiaza, veni seara, dar comisarul așteptat nu sosea. Și iată, că seara pe la orele 22 „pe drumul Bacăului” apăru trăsura. Atunci, în noapte, „40 țărani care l-au așteptat multă vreme pe comisar și căruia oprindu-l, i-au înmînat „cartea unionistă cu emblema parohiei”. A fost un moment simplu, dar extrem de emoționant care, după cum vom vedea, l-a impresionat extraordinar pe Talleyrand. La orele 23,00 trăsura ajunge la Bacău și „cînd se apropia trimisul Puterilor, un ura! detunător făcea să clocotească văile, și trăsura este oprită, în care se aruncau sute de bilete în forma cărților de vizită, avînd tipărite în franțuzește, la cele patru colțuri: Union, Liberte, Egalite, Fraternite. Apoi se deshămară caii, trăgînd trăsura cetățenii, și pe tot drumul înconjurată și urmată de mii de oameni, în strigăte de „Union”, era dus Comisarul străin la conacul pregătit. Conacul era casa boierului Costache Lupașcu, imobil care a rezistat pînă nu demult. Aproape toți Comisarii au fost primiți așa. Chiar și cel turc „pe tot drumul, de la marginea orașului și pînă la conac, mulțimea avînd înainte pe fruntași, a strigat ura și lăutarii cîntau”.
În schimb, delegatul Austriei a fost primit cu mare indiferență de băcăuani. La bariera Bacăului a fost întîmpinat doar de…8 persoane!
Băcăuanii vor demonstra în fața întregii Europe curajul și dorința de unire. Faptele o vor dovedi! Cît despre curajul și inima mare a băcăuanilor, merită să reproducem aprecierile lui Talleyrand făcute atunci cînd a primit frumosul lor cadou, cartea unionistă: „Am luat-o cu emoție și o păstrez ca cea mai prețioasă dintre toate pe care le-am adorat”!
Lasă un răspuns