Țara puturoșilor

Eduard ADAM

în timp ce semeni de prin alte colțuri ale lumii se luptă cu furtuni, inundații și incendii, se calcă în picioare pe poduri gata să se prăbușească ori se împușcă unii pe alții pentru o bucată de pîine, pe români i-a cuprins o lene ceva de speriat. Nu c-ar fi fost mai breji înainte, dar letargia și nepăsarea lor mi se pare cel puțin nefirească. Mai ales, dacă mă gîndesc că nu mai departe de acum o lună erau loviți și ei de furtuni și inundații devastatoare. Mulți dintre cei năpăstuiți au luat-o de la capăt. Și-au plîns amarul o vreme, însă au înțeles că trebuie să existe un nou început. Cei mai mulți, însă, au trecut rapid peste perioada de criză. Nu s-au spetit prea tare să-și scoată noroiul de prin curți. A fost mai tentant păhărelul de tărie de la birtul din sat. Mai ales că au venit „fraierii ăia”, cum le spuneau, probabil, în minte militarilor, care au muncit în locul lor. Și cărora nu numai că nu le-au mulțumit, dar i-au mai tratat și de sus, oferindu-le doar indicații prețioase despre ce și pe unde-ar mai trebui făcut ceva.

S-a dus perioada aceea sumbră, dar de belele tot n-am scăpat. Săracii n-au unde să doarmă și se tem că vor rămîne la iarnă sub cerul liber. Nu spun că nu-s necăjiți, dar nici nu pot să trec prea ușor cu vederea că mulți refuză să se ducă să muncească. Cu ziua, cum pot, dar să încerce și ei să se-ajute. Și nu să aștepte doar de la stat bani, case și alte cele. Nici la strigătul primarilor nu se îngrămădesc, atunci cînd îi cheamă să lucreze în folosul comunității. Banii li se par tentanți, dar cînd văd că nu-i tocmai simplu să dea cu sapa, se fac nevăzuți.

Nu doar cei de jos sînt niște puturoși. Mă uit că și primarii au învățat imnul văicărelilor. N-au bani pentru a acoperi transportul profesorilor navetiști. Și sună pe la Consiliul Județean, pe la ziare, să spună ce gravă e situația lor. Așa o fi și, poate, unii au dreptate pînă la un punct. însă cei mai mulți aleși locali nici nu fac mare lucru ca să iasă din situațiile de criză. Pînă de curînd, îi puteai număra pe degete pe primarii care au accesat fonduri externe prin diverse programe. S-au plîns și ei că e greu, că e multă birocrație în țara asta, dar pînă la urmă au răzbătut. Au făcut rost de bani. Au făcut ceva pentru cei care i-au ales. Au lăsat ceva în urma lor. Au înțeles – ce păcat că doar foarte puțini! – că nu mai e timp și nici de folos să te lamentezi și s-aștepți de la alții.
Iar celor gata să mă contrazică că nu-i simplu să faci ceva atunci cînd n-ai bani o să le spun că sînt prin jurul Bacăului comune unde au răsărit vilele ca ciupercile după ploaie. Localități care adună bani frumoși la buget din taxe și impozite de la cei care și-au ridicat palate în zonă. Dacă intri în primărie și afli cîți bani costă un certificat de urbanism, o autorizație de construcție sau altele, mai să leșini. Deci bani se-adună! Și-atunci mă-ntreb ce scuză mai au primarii aceia, cînd pe drumurile județene care le traversează comunele gropile sînt la fel de adînci pe cît de înalte sînt vilele?! Cum, nu pot face lucrări fiindcă sînt în parohia Drumurilor Județene și trebuie bani dați de la județ? Foarte bine, nu le cere nimeni să toarne covor asfaltic, să le facă netede ca-n palmă, dar măcar să toarne niște balastru sau să cimentuiască găurile din timp, asta cred că pot face. Pentru că gestul lor ar scuti bugetul județului de cheltuirea a zeci de miliarde mai tîrziu. Fiindcă una e să acoperi cîteva găuri mici, și altceva e să te-apuci să repari artere întregi, care au ajuns să arate ca după bombardament doar fiindcă au fost lăsate de izbeliște atîta amar de vreme.

Cred că cei care se vaită că n-au nici de unele ar trebui să privească în jur. Să vadă cum se descurcă alții și să încerce și ei să le urmeze exemplul. Iar dacă nu vor, să plece… Sau dacă nu pot, la fel. E cel mai corect: și față de ei, și față de cei care i-au ales.lastru sau să cimentuiască găurile din timp,

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!