• peste 50 de persoane au venit pentru a doua oară în marș la Bacău, nemulțumite că nu și-au primit ajutoarele sociale • oamenii au parcurs din nou 30 de kilometri pe jos, convinși că primarul și autoritățile de la Bacău i-au mințit • țăranii au fost asigurați că luni își vor lua banii, dar primarul din comună i-a refuzat din nou
Revolta țăranilor din comuna Izvorul Berheciului a atins ieri apogeul. După ce, vinerea trecută, ei au venit pe jos în marș spre Bacău, pentru se plînge șefilor Prefecturii și Consiliului Județean că primarul Gheorghe Grigoraș refuză să le plătească ajutoarele sociale, luni după-amiază ei au plecat din nou în marș spre Bacău. În ciuda asigurărilor și promisiunilor făcute, cum că vor fi plătiți pentru munca depusă în folosul comunității, primarul din Izvorul Berheciului le-a trîntit ușa în nas și nu le-a dat nici un leula începutul acestei săptămîni.
Așa că ieri, convinși că au fost mințiți din toate părțile, circa 50 de țărani au venit din nou la Bacău. „Am plecat de la amiază, pe jos. Uitați-vă la oamenii ăștia, că-s desculți, flămînzi. N-au băut de ieri nici măcar un pahar de apă.Așa am venit, că nu mai rezistăm. Nimeni nu ne bagă în seamă, nimeni nu ne dă dreptate. Am muncit și își bat joc de noi”, s-au plîns țăranii. Nemulțumiții au ajuns la Bacău în jurul orei 2.30 noaptea. „Am stat o noapte în ploaie. Am dormit pe bănci, în frig. Avem cu noi copii mici, care n-au mîncat nimic. Au trimis în schimb poliția să ne păzească. Abia dimineață, la ora 8.00, ne-au dat drumul în clădirea mică din spatele Prefecturii”, au mai spus răzvrătiții.
Printre țăranii veniți la Bacău era și Elena Stăneață, care vinerea trecută a parcurs distanța pînă la Bacău pe jos, cu un bebeluș în brațe. Femeia mai are acasă șase copii. Nu are soț și nici casă, așa că își duce traiul în gospodăria soacrei. Cel mai mare copil are 14 ani, iar cel mai mic este băiețelul de 1,7 ani. „Nu am serviciu și trăiesc doar din alocația copiilor. M-am dus să muncesc ca să mai fac un ban, iar primarul mi-a spus că nu a primit fonduri și nu are de unde să ne plătească”, ne-a povestit femeia. În marșul disperării a plecat luni noaptea și Toader Sofronea, de 67 de ani. Omul a bătut amar de drum în niște șoșoni scîlciați, doar, doar la capătul drumului își va găsi dreptatea. „Am cinci copii, toți sînt la casa lor. N-am pensie, n-am nici un venit și am cerut la primărie un ajutor social. Viceprimarul mi-a spus că problema nu ține de el și m-a trimis la primarul Grigoraș. El mi-a zis să merg la contabilitate, iar fata de acolo m-a luat în rîs. Mi-a zis că «banii n-ar trebui dați la calici, ci tot la cei avuți»”, susține bătrînul. Vasile Ciuchi, de 47 de ani, are 11 copii. Cel mai mic are un an. Și familia lui supraviețuiește tot din alocațiile copiilor. Bărbatul spune că lucrează cu ziua, dar nu prea e de muncă în comună. „Ce mai prind și eu, că n-am unde să muncesc în altă parte. Din borș de verdețuri n-am ieșit în primăvara asta. Cînd am auzit că pot munci pentru comună, am zis că o să ies din impas, și uite că nu-mi dau bani să duc la femeie”, spune bărbatul.
Oamenii susțineau că, la ora 8.00, cînd au ajuns la Prefectură, au cerut la serviciul Relații cu publicul să fie anunțați prefectul Radu Cătălin Mardare și Neculai Lupu, președintele Consiliului Județean. Pînă la ora 11.00, n-a venit nimeni la discuții. Cei de la relații cu publicul susțin că țăranii au solicitat o întrevedere doar cu președintele Consiliului Județean, nu și cu prefectul. Președintele Lupu nu era și „nici nu avea zi de audiență”, așa că problema a rămas în aer.
La ora 11.00, Ion Chiriac, vicepreședintele Consiliului Județean, a coborît să stea de vorbă cu țăranii. Prefectul Mardare ne-a declarat că nu a văzut dimineață grupul de oameni postat în spatele instituției și că nu i-a solicitat nimeni nici o întîlnire. El știa despre revolta de la Izvorul Berheciului, dar ne-a explicat că așteaptă rezultatele analizei făcute de echipa mixtă a Prefecturii și Consiliului Județean, plecată ieri dimineață în comună. La Consiliul Județean singura persoană din conducere prezentă în instituție era Dumitru Brăneanu. Într-o primă fază, el a spus că „mai pe la prînz va discuta cu grupul de nemulțumiți”. Cu televizorul deschis, la care se transmitea un meci de fotbal, vicepreședintele a continuat: „ei nu sînt prioritatea numărul unu în acest moment. Pentru ce au mai venit o dată la Bacău, dacă noi am trimis acolo o echipă de control. Am discutat cu ei data trecută și le-am spus să nu vină aici de pomană”.
Cînd ioan Chiriac a mers printre nemulțumiți, oamenii au început să acuze conducerea județului de nepăsare. „De ce nu-l cheamă nimeni pe primar aici, să ne lămurim odată pentru totdeauna cine minte? Își bate joc primarul de atîtea persoane și nimeni nu-i poate face nimic?”, au întrebat țăranii. „Vreți un vinovat? Primarul e vinovat. Din februarie și pînă acum trebuia trimisă situația zilelor muncite și a beneficiarilor ajutoarelor sociale. Primăria din Izvorul Berheciului și cele de la Ghimeș și Tamași nu au transmis datele la timp. Are în cont 100 de milioane de lei și putea scoate banii de la Trezorerie să vă dea ajutorul social. Credeți că noi îl putem spînzura pe primar că nu a plătit ajutoarele? Există o lege și trebuie respectată”, s-a justificat Ion Chiriac, care le-a sugerat oamenilor să se adreseze poliției.
Nemulțumiți de răspuns, țăranii au spus că vor rămîne la Bacău și două săptămîni dacă va fi nevoie, pînă cînd își vor primi banii. S-au răzgîndit după cîteva minute și s-au hotărît să plece, pe jos, la București. Să-și caute dreptatea la Guvern. Nimeni după aceea, nici de la Poliție, nici de la instituțiile la care s-au adresat, nu au izbutit să afle încotro au plecat amărîții. (Eduard ADAM)
Lasă un răspuns