Te-a scuipat în față. Întorci și obrazul celălalt?

Petru DONE

Întâmplarea care ține încă, în aceste zile, la mare nivel atenția presei și a opinei publice, aceea cu zglobiul constănțean care a îndrăznit să-l scuipe în față pe Traian Băsescu, s-a petrecut la câțiva pași de mine. Am fost acolo în ziua în care președintele României deschidea o importantă competiție sportivă marinărească, „Regata Mării Negre”, printre miile de marinari, militari de diferite arme, localnici și turiști, veniți să vadă cele mai mândre corăbii cu pânze ale lumii. În învălmășeala specifică unui asemenea eveniment n-am putut urma traseul președintelui, care a ținut un scurt spici în fața mulțimii, a dat onorurile cuvenite formațiunilor militare și echipajelor care urmau să intre în concurs, dar a urcat și pe puntea celebrului „bric” Mircea. Tocmai când a coborât primul marinar al țării de pe punte, bietul Zglobiu a avut reacția aceea de nestăpânit, venită poate din ani întregi de acumulări nervoase vizavi de activitatea de președinte și om politic a lui Traian Băsescu, într-un moment în care tot stresul acumulat a răbufnit și s-a materializat într-o flegmă copioasă aruncată președintelui exact în față.

Gest barbar, mârlănesc, golănesc, al unui om lipsit de educație, al unui răzvrătit care și-a folosit singura armă din dotare? Reacție firească la câte „flegme” ne-a dat la toți, de atâtea ori, marinărește, chiar președintele prin atitudinea sa față de noi, poporul? Întâmplare de acuzat sau de lăudat?
Greu de judecat. Educația, caracterul îmi spun că așa ceva nu se face, orice ar fi. La un obraz scuipat îl întorci și pe celălalt – spunem, cu gândul la învățămintele Bibliei. Iar povestea lui Moș Ion Roată și a lui Cuza ne amintește de sărutul pe care domnitorul l-a lăsat chiar pe obrazul scuipat al bietului țăran, umilit de un boier megieș cu el. Orgoliile din noi se răscoală, însă. Cum? Adică să mă scuipe unul, iar eu să stau stană de piatră? Hai că, în calitate de președinte de stat, nu reacționez direct, am bodyguarzii mei. Mai mult, am metode să-l facă pe ăla să-și blesteme și laptele pe care l-a supt de la mama lui. Cum? Păi, să zicem, să-l controlăm la un psihiatru, căci numai un sărit de pe fix poate să-și scuipe în față președintele, oricine ar fi el. Iar pentru ca analizele să fie clare, îl internăm pe bietul scuipaci tot la psihiatrie, ca medicii să aprofundeze anomalia din creierul lui.

Parcă am mai văzut asemenea cazuri. De ce să-l amendezi pe făptaș, de ce să-l bați cu o sută de vergi la fund sau la tălpi, de ce să te afișezi într-un proces juridic de durată care să te țină mereu în atenția publicului: ia uite, mă, ce face președintele cu amărâtul de poporean care l-a scuipat. Mai bine să i se piardă urma amărâtului printre pacienții de la Socola sau de la Săpoca sau mai știu care ospiciu. Să vadă el cu cine s-a pus!
Dar pe președintele care lovește copii, care jignește jurnaliștii, care dă cu flit oricui i se opune ferm, cine îl duce la psihiatru?

La Constanța, în Port, în timp ce Traian Băsecu deschidea, cuvântând, Regata Mării Negre, mă uitam, de aproape la marinarii ruși de pe una dintre corăbiile înscrise în concurs. Nu înțelegeau ce spune românul de la microfon, nu traducea nimeni. Și apoi, ei erau ruși, adică dintre ăia de care se cam teme lumea, mai ales în aceste zile. Iar vorbirorul cine era? Președintele României? Hm! Câte corăbii are?
Să fi întors Băsescu și celălalt obraz când l-a scuipat Zglobiu, acum comentariile ar fi fost, desigur, cu totul altele.