Teatru

Premieră la Teatrul de animație: „Vrăjitorul din Oz”

Onoarea deschiderii stagiunii artistice 2004-2005 a revenit Teatrului de animație. Ieri dimineață, sute de spectatori s-au bucurat de un spectacol plin de culoare, ritm și rafinament artistic. Asta dovedește că oricît ar profeți „Casandrele”, oricît s-ar întinde imperialismul televiziunii, teatrul nu va dispărea. Piară clădirile somptuoase, transformă-se în ruine precum atîtea amfiteatre ale antichității, scena teatrală va rămîne un concept sculptat în granit. Acolo, pe și în apropierea scenei, oamenii vor visa, întotdeauna, împreuna cu actorii, vor suferi sau se vor bucura odată cu ei. Teatrul este singurul loc de pe Pămînt unde oamenii nu fug de muncă, ci o caută cu tot dinadinsul. Vor să muncească chiar pînă la epuizare, ca să fie mereu alături de publicul lor drag. Dacă majoritatea oamenilor fug de muncă, o înjură, o blestemă sau o disprețuiesc, actorul nu va face niciodată așa ceva, De ce? Nu știu. E un mister. Poate că actorului ( fiind în „pielea” unui străin, a unui personaj) i se pare că munca n-o face el, ci altcineva. Da’ pe actorul teatrului de păpuși – atît de invizibil publicului, o voce de copil acolo – ce îl mînă cu atîta ardoare să muncească pînă la lacrimă și sudoare? Ce îl motivează să fie vulpea, ursulețul, cotoiul, cățelul, mîța sau șoricelul din basme? Am convingerea că dacă nu știe de ce, percepe cu cel de al „N”-ulea simț că basmele nu sînt scrise neapărat pentru copii, ci pentru adulții dinlăuntrul copiilor. În basm totul trebuie să fie miraculos, tainic și însuflețit, fără deosebire că-i obiect sau ființă. Natura întreagă trebuie să se amestece într-un chip straniu cu întreaga lume a spiritelor, fie ele „bune” sau „rele”. În acest mod, basmele nu sînt numai lumi ficționale, ci sînt o altfel de natură, au o existență obiectivată, fiind o frîntură din sufletul universal.

Copilul venit la teatru este cel mai sincer și mai atașat spectator. El participă cu întreaga ființă la întîmplările de pe scenă. Visul și basmul sînt pentru el două moduri similare de percepere a lumii.

„Vrăjitorul din Oz” – pus în scenă și rescris dramaturgic de Laurențiu Budău, după celebra poveste a lui Franck Baum – este semnificativ din acest punct de vedere. Aici totul participă cu spirit și voce omenească la derularea basmului: Cățelul Toto, Omul de tinichea, Sperietoarea de ciori, Leul cel laș, Vrăjitoarea, Bufnița albă, Macii otrăvitori,Copacii luptători – totul condus de Dorothy cea isteață, interpretata cu farmec de Andreea Sandu. Lipsește ca personaj concret tocmai Vrajitorul din Oz, care dă savoare parabolei. În viziunea lui Laurențiu Budău acest personaj central este absent tocmai în scopul de a sublinia că „IDEALUL” se află în sufletul fiecăruia dintre noi. „Ard” dăruind lumină actorii Andreea Sandu, Miki Murafa, Sorina Moian, Puiu Gheorghiu, Mihai Chihaia, Liliana Isbîndă, Mihaela Popa și Adrian Costraș, făcînd pe copii să priceapă că pe lumea asta exista bine și rău, iubire, căldură sufletească, ajutor reciproc dezinteresat, generozitate, bunătate, dar și contrariul acestora. Alttfel, lupta dintre bine și rău n-ar avea sens, iar o lume perfectă nu există.

La reușita acestui spectacol au contribuit cu talentul lor pictorii Eduard și Liliana Lașoc, balerina Simona Baicu și Ciprian Manta, omul care a asigurat o coloană sonoră și un aranjament muzical cuceritor. (Vasile PRUTEANU)