Mulți adolescenți din zilele noastre sînt pasionați de teatru și din ce în ce mai mulți chiar joacă în diferite roluri. Acum posibilități sînt multiple, fie la Clubul Elevilor, fie la diferite cluburi sau trupe de teatru de la licee. Astfel au apărut și festivalurile de teatru, care, pe lîngă promovarea tinerelor talente sau chiar consacrarea unor tineri ca actori, au frumoasa menire de a crea prietenii și medii de dezvoltare, încurajîndu-i pe tinerii mai timizi să devină mai încrezători în puterile lor.
De obicei, durata unui festival obișnuit de teatru este cam de o săptămînă. Deși e puțin timp la mijloc, multe prietenii înfiripate atunci durează. Totul începe cu un simplu salut. Apoi îi cunoști mai îndeaproape la repetițiile zilnice. Se mai întîmplă ca după aceea sa recunoști o față pe stradă. Știi sigur că e de la festival, pentru că parcă ai mai văzut-o prin sala de mese unde veneau artiștii, de altfel și unul dintre puținile locuri în care îi poți vedea aproape pe toți. Serile prin discoteci sau prin baruri crează din nou posibilități de cunoaștere, pentru că nu se mai ține seama de trupa din care faci parte, dacă ești sau nu organizator, ori dacă ai venit pe blat. Este și venitul pe blat o opțiune: nu ai mai avut loc în trupă, nu ai avut timp de repetiții sau multe alte variante, nu-i nimic. Important e să ajungi acolo.
Edi din Timișoara, trupa Heavenly Hell, mi-a spus despre festivaluri că „sînt scurte și intense. Să vezi cu cît entuziasm vine lumea după tine la gară sau dacă ești organizator, să ai grijă ca totul să mergă bine. Cu cîtă bucurie se întîlnește lumea prin oraș și apoi cu cîtă durere se conduc unii pe alții la gară. Se crează tot felul de relații”. Tot Edi mi-a spus că a ajuns la concluzia că între tineri apare o frăție. Vin din toate colțurile țării la festivaluri și descoperă cît de multe au în comun.
Toate festivalurile se termină cu schimburi de adrese, de numere de telefon sau mici amintiri, nelipsite fiind promisiunile de genul „Ne vedem la anu’!” Fiindcă festivalul de teatru din Bacău de abia s-a terminat, sentimentele de regret sau tristețe sînt încă în inimile și mințile tuturor celor care au participat. Ionuț, din trupa Be Theatre, ne-a spus: „A fost foarte frumos, doar că ar fi putut veni mai mulți participanți. Ăsta e singurul meu regret”. Pentru toți cei care vor să se înscrie într-o trupă de teatru, să-și facă noi prieteni sau să vadă cum este lumea micilor artiști, pot să se înscie la una dintre trupele sau cluburile din Bacău din domeniu. (Roxana SOLOMON)
Lasă un răspuns