În sistemul NMT, care este considerat cel mai vulnerabil, informațiile sînt transmise în clar, iar monitorizarea convorbirilor este la îndemîna oricărei persoane interesate care și-a procurat un scanner, în timp ce în sistemele GSM, DCS si CDMA, informația este transmisă conform unui algoritm care asigură un anumit grad de protecție, putînd fi interceptată doar cu aparatură adecvată, pe o rază de cîțiva kilometri în jurul vorbitorului. Fostul agent spune că totuși, nici o rețea de telefonie mobilã nu asigură o securitate deplină a convorbirilor. „Chiar și sistemul CDMA, promovat recent, este depășit, existînd deja alternative mai performante. Doar apariția microprocesoarelor biologice, mai puternice decît cele actuale de cîteva milioane de ori, îmbunătățeste perspectiva în domeniul criptării. Potrivit unor surse neoficiale, se comercializează ilegal echipamente destinate interceptării convorbirilor sau blocării pe timp limitat a accesului unor abonați în rețelele de telefonie mobilă, angajații unor operatori ascultă convorbiri, divulgă informații despre traficul unor abonați ori selectează și înregistrează mesajele vocale sau scrise, iar unele persoane cercetează și experimentează tehnici de interceptare a comunicațiilor mobile cu sprijinul ilicit al unor angajați ai operatorilor. Prin particularitățile tehnice ale rețelelor GSM, interceptarea comunicațiilor pe aceste canale este totuși dificilă.Toate acestea, împreună cu asigurările operatorilor de servicii GSM privind măsurile deosebite de criptare implementate în sistem, duc însă la o scădere a vigilenței utilizatorilor telefoanelor mobile”, spune agentul. Cantitatea de informații ce poate fi obținută din canalele de comunicații mobile este foarte mare, iar costurile necesare achiziționării ilegale a echipamentelor de interceptare sînt justificate în anumite condiții. (Florin CRĂCIUN)
Lasă un răspuns