TELEmaniac

De ți-ar spune poarta ta!…

Grație televiziunilor noastre, care se întrec în a-și lua una-alteia știrile de la gură, am aflat că de 1 Decembrie este „ziua ușilor deschise”, așadar că pot să mă dau și eu becher vreme de cîteva ceasuri intrînd pe poarta principală – așa cum fusesem îndemnat – spre a mă plimba ca la mine-acasă prin Palatul Parlamentului. Că doar era să fie Casa Poporului! La așa ocazie nici că poți să-i dai cu piciorul! Drept pentru care dis-de-dimineață m-am și înfățoșat pe malurile Dîmboviței căutînd vestita Poartă, ca să-mi fac o descălecare glorioasă în fruntea gloatei de gură-cască amatoare de senzații tari. Că unde mai poți vedea așa ceva, noi suntem unici și inegalabili! în fudulie… Dar orișicît mi-am crăcănat ochii, de erau să-mi plesnească, nici c-am reușit să găsesc poarta cu pricina, nici măcar una mai mică-micuță, nici la stînga, nici la dreapta, nici prin față, nici prin dos. Doar uși cît să-ncapă prin ele o întreagă gloată în plin asalt, că doar și parlamentarii noștri sînt mulți precum frunza și iarba și se-nghesuie, dimineața, să semneze condicuța de prezență. Stam și mă uitam și nu mă dumiream ioc cum să fac, pînă ce unul cu mintea mai creață mi-a dat impulsul inițial: ce te holbezi, bă, ca vițelul la poarta nouă cu paiul în gură, fă-ți vînt și intră-n grajd, c’acu’ sună stingerea… I-am urmat îndemnul, dar nici acum nu m-am dumirit pe unde-or fi porțile alea sublime, dar misterioase, poate-mi spun crainicii televiziunilor cu pricina. Acuma, mai stau și cuget: ce ți-e și cu mimetismul ăsta verbal, cu vorba necontrolată și limbajul de lemn, că nu mai scăpăm odată de el! (Mihai BUZNEA)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!