Un copil abandonat în Maternitate sau în Pediatrie ar trebui să devină, conform teoriei, un caz a cărui rezolvare să fie găsită în comun de cadrele medicale, de polițiști, reprezentanții Autorității Tutelare și ai Protecției Copilului. În practică, însă, acești copii rămîn pe capul personalului medical care le oferă adăpost și hrană timp de luni de zile. Modul în care nou-născuții sau copiii de cîțiva anișori ajung să fie ocrotiți în spital este diferit de la un caz la altul, dar îndelung studiat se pare, de părinții care apelează la această formă mascată de abandon. De ani de zile, numeroase familii de țigani care vara și toamna și-au făcut un obicei din a munci la cîmp prin diverse județe ale țării își lasă luni de zile puradeii internați. Foarte grijulii la internare, părinții care au de gînd să-și lase copilul în spital pe perioada în care muncesc drept zilieri se fac nevăzuți imediat cum copilului i se întocmesc formele de internare. Regula ca un copil mai mic ca vîrstă de 1 an de zile să stea internat împreună cu mama nu le crează probleme mamelor care își pun în gînd să-și părăsească pruncul. „Sînt situații fel și fel pe care nu ai cum să le rezolvi pentru că nu sîntem secție de Poliție, ci unitate medicală. Vin noaptea în brațe cu cîte un copil și spun ba că nu au buletin de identitate, ba că nu au un domiciliu stabil. Declară că de cîteva zile copilul se simte rău, are febră, diaree, nu mănîncă și medicul de gardă este nevoit să-l interneze. De altfel, nici nu este greu ca într-o familie fără venituri, fără adăpost și fără minime condiții de igienă, un sugar hrănit și îngrijit prost să fie bolnav de fel și fel de afecțiuni. Și dacă au acte și dacă nu au, sîntem obligați să-i internăm pe copii pentru că altfel starea micuțului se agravează. Cînd îi punem în vedere mamei că trebuie să se interneze împreună cu sugarul, părinții care vor să-și abandoneze copilul încep să se justifice că au animale de îngrijit acasă, plus alți copii minori care nu pot sta singuri. Multe dintre familiile care aduc astfel de justificări sînt cele care nu mai vin să-și ia copilul niciodată, sau care își amintesc după luni de zile că au un copil în spital. Sînt și situații în care este vizibil faptul că poveștile părinților despre boala copilului sînt invenții și refuzăm internarea, dar cazurile de acest gen sînt prea puține”, spune dr. Dumitru Anton, directorul Spitalului de Copii.
Condamnați la spitalizare forțată
Abandonurile copiilor internați în spital nu sînt cazuri rare și ce este mai trist este faptul că micuții petrec în spital chiar și peste an de zile. Cele mai recente cazuri întîlnite în Pediatrie, pentru care rezolvările au întîrziat nepermis de mult, au fost deja relatate în paginile ziarului nostru. Primul și cel mai elocvent caz, în care un copil nevinovat a fost condamnat să stea degeaba în spital timp de un an și două luni, este cel al Alexiei. Abandonată în tren în martie anul trecut, la numai două zile de la naștere, fetița botezată de asistentele din Maternitate nu exista din punct de vedere legal. Anunțați de abandon din prirmele minute ale internării fetei, polițiștii nu s-au grăbit să întocmească procesul verbal de care era strictă nevoie la dosarul copilului părăsit. Nici Autoritatea Tutelară, for care avea obligația de a declara copilul la Starea Civilă și a-i întocmi un dosar pentru plasarea la un asistent maternal sau într-o familie dornică să înfieze copii nu s-a zbătut deloc în rezolvarea acestui caz. Nepăsarea ambelor instituții a condamnat-o pe Alexia să stea pe patul de spital 14 luni și doar mediatizarea înainte de Paște a poveștii ei a făcut ca ceva să se mai miște în acest caz.
Alexia nu este o excepție printre copiii abandonați în spital. În acest moment, în Pediatrie sînt șapte copii care așteaptă de multă vreme să fie luați acasă de părinți sau rude.
Indiferență generalizată
„Veterana” sugarilor părăsiți în Pediatrie este Maria Rîpă. Acum în vîrstă de un an și opt luni, fetița este îngrijită de nouă luni de cadrele medicale din spital, iar speranțele să plece curînd acasă sînt minime. „Pe 2 septembrie 2003, fetița a fost internată de către mama ei. Femeia și-a declarat domiciliu ca fiind comuna Tifești din județul Vrancea. Copilul era grav bolnav și am fost nevoiți să-l internăm, dar imediat cum și-a văzut copilul în spital, mama a dispărut. Ieri am primit de la Maternitate o altă soră de-a fetiței, care a fost și ea abandonată imediat după naștere. Aceasta nu este declarată și a împlinit deja cinci luni. La Maternitate, mama și-a declarat un alt domiciliu, și anume comuna Parincea. În felul acesta ne-am procopsit cu două surori abandonate de aceeași mamă, care s-ar putea să stea mult și bine la noi. Dacă cineva s-ar fi ocupat de caz și ar fi găsit-o pe mamă, în nouă luni de zile de cînd fata cea mai mare stă la noi s-ar fi putut declara abandonul și ea ar fi putut părăsi spitalul”, este de părere asistenta Florentina David, care ține evidența copiilor părăsiți și menține legătura cu Poliția și Direcția de Protecție a Copilului.
Un alt nume de dosar pentru care de șase luni nu se găsește o rezolvare este cel al Mădălinei Mihai. Născută în luna ianuarie a anului trecut, fetița este crescută pe cheltuiala spitalului. „Costul unei zile de spitalizare în spitalul de copii este de aproape 500.000 de lei pe zi. Pentru copiii abandonați, asigurările de sănătate nici nu decontează bani pentru că imediat după vindecarea lor și completarea biletului de externare ei nu mai sînt cazuri medicale. În felul acesta ne încărcăm cu zile de spitalizare care nu au nici o acoperire”, adaugă doctorul Anton. Spre deosebire de Alexia, pentru care Autoritatea Tutelară nu și-a găsit timp în 14 luni să-i pună la punct actele de Stare Civilă, Mădălina are un dosar complet, dar asta nu o ajută cu nimic. De trei ori dosarul ei a fost înaintat Comisiei Județene de Protecție a Copilului, dar tot de atîtea ori Traian Milon, președintele acesteia, a respins dosarul fetiței, pe motiv că nu mai sînt bani pentru alți asistenți maternali care vor să crească copii abandonați de părinți. Cum varianta plasării la un asistent maternal îi este refuzată micuței, iar părinții nu mai sînt de găsit, Mădălina rămîne tot în grija cadrelor medicale. Acelorași cadre medicale față de care reprezentanții Poliției și Protecției Copilului manifestă indiferență. „Orice fugă din spital a vreunei mame o anunțăm la Poliție, la fel ca și cazurile de abandon. Le oferim polițiștilor toate datele pe care le avem în fișa medicală a respectivului copil, dar nicioadată vreun polițist nu ne mai caută ca să ne transmită ce-au rezolvat. La fel și cu reprezentanții Protecției Copilului, cărora le furnizăm date pe care le aflăm după ce sunăm la dispensarele la care sînt arondați copiii abandonați. Cu toate acestea, ajutorul lor în rezolvarea acestor cazuri este din ce în ce mai slab”, mai spune asistenta David.
Lasă un răspuns