Debut de nou an scolar sub semnul incertitudinilor: incepe, sau vacanta se prelungeste sine die? Raspunsul se afla in agenda de prioritati urgente a liderilor celor trei federatii sindicale din invatamint, care au tinut sa avertizeze guvernantii despre pericolul aminarii, blocarii sau inghetarii cursurilor pe motiv de neaplicare a masurilor convenite de parti privind politicile salariale si alte drepturi cuvenite personalului din invatamint. Sindicalistii solicita pe un ton imperativ cresterea veniturilor cu cel putin cincizeci de procente, majorare ce ar ridica salariul mediu al unui profesor de liceu sau de scoala generala la 1 800 de lei si aproape le-ar dubla pe cele ale universitarilor. Fata de aceste pretentii, Guvernul a adoptat, cel putin deocamdata, pozitia mutului: tace si asteapta sa vada ce se va mai intimpla. Ministrul Educatiei sta, la rindu-i, in espectativa, iar parlamentarii nu s-au conformat somatiei ultimative de a lua in dezbatere, in regim de urgenta, proiectul de lege care sa permita accesul la finantarea suplimentara a dascalilor. In schimb, saptamina pe care abia am incheiat-o a tulburat si mai mult apele relativ calme de dupa vacanta parlamentara cu cele doua motiuni simple de cenzura pe tema Educatiei, initiate de PD-L si PSD, care s-au dovedit doar simple exercitii politicianiste de imagine soldate cu rezultate nule, de genul „ciinii latra, caravana trece”. Dincolo de zbuciumul fara sansa al liderilor sindicali din FEN, Spiru Haret si Alma Mater ramine operatia de deviatie de sept prin care a trecut ministrul Cristian Adomnitei, in legatura cu care unul dintre dascalii anonimi ai scolii romanesti de tranzitie isi exprima nadejdea ca poate, acum, va urma si o deviatie de scaun.
Dar toate acestea nu contribuie cu nimic la devoalarea incertitudinilor, ci dimpotriva, le mentine si adinceste, privind soarta actualului an scolar. Cal de bataie pentru fiecare guvernare post-decembrista, invatamintul isi urmeaza calea intr-o evolutie sinusoidala care il plaseaza pe o orbita ce nu permite decuparea unei perspective clare si certe. Experimentele perpetui, patronate de interpusi ce nu au prea multe lucruri in comun cu sistemul, l-au expus la dezordine si improvizatie, tinindu-l la distanta de performantele pe care le asteptam cu totii de la el. Scandalurile repetate precum criteriile de titularizare pe posturi, abuzurile de la examenele de bacalaureat, criza manualelor alternative si cea a programelor didactice nu sint decit reactii si consecinte ale incoerentei, inconsistentei si improvizatiei in actul de reforma si management educational, manifestate pe fondul orgoliilor de partid si al celor personale. Desi domeniu prioritar, Scoala ramine in continuare la statutul de marginalizare, din care nu poate scapa chiar daca i s-ar aloca 50 la suta din p.i.b., dupa cum apreciaza unii dintre cei care nu pot ramine indiferenti la soarta acesteea.
Buna sau rea, cu mariri de salarii, sau fara, scoala trebuie sa inceapa astazi. Este o chestiune care nu poate fi negociata sau conditionata. Pentru ca nu sta la latitudinea nimanui, indiferent de pozitiile pe care le ocupa unii sau altii din responsabilii ei. E, inainte de orice, dreptul fiecarui elev, al fiecarui dascal, de a-si ocupa locul in banca sau la catedra.
Scoala, bine te-am regasit!
Lasă un răspuns