Ți-i găsi Bacăul

Un cronicar modern al epocii sale

• scurte istorii despre jurnaliști umoriști băcăuani n precursori: Costache Radu – primul cronicar modern

Ca și I. Gheorghiu Budu, Costache Radu (1832 – 1908) face parte dintre primii jurnaliști băcăuani, dar el este, totodată, primul cronicar modern al acestui ținut prin monografia sa – „Bacăul de la 1850 – 1900”, publicată în 1906. Ca întemeietor al presei băcăuane, de numele lui se leagă apariția primelor gazete băcăuane: „Zorile” (1868), „Rusaliile” (1868), „Gazetta de Bacău” (1870) și „Bacăul” (1876), motiv pentru care este așezat în mijlocul fotomontajului din „Anuarul Presei Băcăuane” apărut în 1908.
Jurnalele lui C. Radu au fost considerate, fie „organ al facțiunii libere și independente” (Zorile), fie „revistă umoristică” (Rusaliile). Dar cea mai lungă apariție (cu unele întreruperi) a avut-o „Gazetta de Bacău” (1870 – 1890), în jurul căreia s-a grupat „clubul sincerilor liberali”, care luptau pentru „libertatea întrunirilor”, „libertatea gîndirii și exprimarea ei”, și, mai presus de toate, pentru „libertatea alegerilor”.
Meritul principal al jurnalistului Costache Radu a fost înființarea „Societății oamenilor care știu ceti” (1885), pentru care scoate în anul următor „Mica revistă”, unde vor fi publicate, în primul rînd, conferințele membrilor societății: „Despre binefaceri”, de C. Platon, „Despre instrucțiune și educațiune”, de profesor Ștefan Constandache, „Despre explorațiuni și fenomene polare”, de P. Topliceanu, „Despre Fabrica de hîrtie Letea”, de R. Porumbaru, sau „Despre mitologia la greci și romani”, de C. Radu. Dar, ca și contemporanul său I. Gheorghiu Budu, Costache Radu este animatorul mișcării teatrale din Bacău în ultimul sfert al secolului XIX, asigurînd reprezentații cu trupe locale sau aduse din Iași și București, în sala hotelului Dragoianu ori în sala „palatului municipal”, din 1895. Erau la modă operetele și, răspunzînd gustului public, C. Radu scrie sau prelucrează, el însuși, în acest gen, piese ca: „Băile de la Slănic”, jucată cu mult succes în 1875 și publicată în anul următor (Tipografia „Junimea” Bacău), „Doctoria pentru soacre”, jucată la Bacău în 1882 și publicată în 1885 (Tipografia „Tăutu”), precum și localizarea „Senatorul somnoros”, care nu s-a păstrat.
Primele două texte se găsesc în Biblioteca Academiei. Citindu-le, ele dovedesc un remarcabil simț al umorului. Versurile care alcătuiesc libretul operetei „Băile de la Slănic”, deși facile în majoritatea lor, sînt încărcate de verva gazetarului pamfletar, care surprinde cu sarcasm aspecte sociale și politice ale vremii. Puse pe melodii luate din opere italiene, franceze sau germane, dar și naționale, aranjate de capelmaistrul muzicii comunale, Cavalerul Pietro Benothy, versurile lui C. Radu sînt cîntate de personaje – tip, ca în comediile lui Alecsandri: Flecărescu, Rezoneanu, Lăudărescu, Manda, Urziceasca, Scârciobescu etc. Unele catrene vizează snobismul celor care aglomerau aleile stațiunii Slănic pentru a-și etala toaletele la modă: „Din orașe depărtate,/ Iute vin, alerg, zburînd/ Unii vin, de sănătate,/ Alții, de plăceri gustînd…”. Prin personajul Manda, în special, autorul reușește să surprindă bîrfa lumii parvenite: „Ici, în Țara Românească,/ Băile mult pețuim/ Și în haina țărănească/ Lîngă ele să trăim…”. Nici pe confrații săi, avocații, nu-i cruța autorul, prin personajul Costică: „în Slănic se mai adună/ Advocați ce flecăresc/ Ș-a lor vîrstă cam bătrînă/ Tot pe ape o sporesc”. Sau chiar prin Flecărescu, C.R. vizează magistrații: „Sunt aici oameni de vază/ Magistrați hojma umblînd/ Ce-n ședințe dormitează/ Dar aici îi vezi cinstind”.
Prin comediile sale, C. Radu ne amintește, evident, de celălalt fiu al Bacăului, V. Alecsandri, încercînd astfel, cu modestele sale posibilități artistice, să continue tradițiile comediei la Bacău; deși, spre sfîrșitul veacului, interesul pentru teatru scăzuse mult, citînd în monografia sa replica unei cuconițe: „Un boston înfierbîntat e mai plăcut decît orice piesă drăgălașă de-a lui Alecsandri…”. Astfel că și Costache Radu și-a găsit Bacăul, atît ca jurnalist, cît și ca animator de teatru. Dar el rămîne un cronicar modern al epocii sale, care nu va fi uitat prea curînd. (M. Cosmescu DELASABAR) numele lui se leagă apariția primelor g

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!