Mulți liceeni care sînt născuți la țară și care vor să facă liceul la oraș închiriază sau își cumpără un apartament ori o garsonieră. Unii părinți care doresc maximul de confort pentru copiii lor și, cei care își permit, bineînțeles, cumpără apartament în oraș. Departe de părinți, dar foarte aproape de școală, adolescenții din mediul rural care învcață în Bacău se văd nevoiți să devină responsabili. Ei au dovedit că nu tot timpul „joacă șoarecii pe masă cînd pisica nu-i acasă”. Au început să vadă libertatea ca pe un bun asumat, bucurîndu-se de ea în limite bine stabilite. Ei par destul de mulțumiți de situația lor, și declară că nu și-ar schimba pentru nimic în lume starea de acum.
Ștefana Savin este o adolescentă, de 17 ani care stă singură, la Bacău, de vreo șase ani. Este născută la Săucești, acolo unde stau părinții ei. „A sta singură a devenit pentru mine un modus vivendi. Așa m-am maturizat, am găsit în mine tăria de a lua decizii importante, m-am călit”, ne mărturisește Ștefana. Se pare că maturizarea este prematură cînd copilul este nevoit să își poarte singur de grijă. „Mă bucur mult că nu fac parte din acea categorie de copii care nu mănîncă dacă nu le încălzește mămica de mîncare, care nu știu să-și spele vasele sau nu pot să adoarmă fără un pupic dulce”, completează Ștefana. Acești copii cresc frumos, în general, dar asta nu înseamnă că nu duc uneori lipsa unui moft, a unei îmbrățișări materne sau de un sfat părintesc sincer și neinteresat. „Consider că e bine ca tinerii să fie lăsați de capul lor uneori, cu condiția să aibă ceva în el. Părinții care ar trebui să-și cunoască bine copiii sînt cei care se pronunță în această problemă”, încheie Ștefana.
Andreea Romedea, în vîrstă de 17 ani, de la Colegiul Național „Gh. Vrănceanu” stă și ea de patru ani împreună cu sora ei mai mică, de 15 ani, într-un apartament de două camere, cumpărat de părinți. Inițial, atît Ștefana cît și Andreea stăteau într-un apartament închiriat dar „chiria ne omora”, și atunci părinții au considerat mai rentabil și mai folositor să cumpere un apartament. „A fi singur e ceva de vis. Ești independent, faci ce vrei,dar știi ce faci! În același timp înveți să fii responsabil, să fii tu însuți”, afirmă Andreea. Bucuria ei a fost umbrită pentru două luni, cînd mama ei a anunțat-o că vine și-și va petrece un timp cu ea.
„Singur acasă nu înseamnă neapărat dezmăț, iresponsabilitate. Această sufocare actuală a mea, datorită prezenței mamei, m-a făcut să răbufnesc întrebînd-o pe mama: «Da’ tu nu mai pleci?», ceea ce cred că a jignit-o. Îmi pare rău dar firea mea rebelă își spune cuvîntul, fără a putea fi îngrădită nicicum”, concluzionează Andreea. Cei mai mulți adolescenți aflați în această situație sînt admirați de colegi și chiar invidiați. Mulți și-ar dori să fie în locul lor, dar nu se știe cît de bine și folositor ar ști să profite și să-și înțeleagă cum trebuie libertatea. (Ioana PAVEL)
Lasă un răspuns