Adevărul e că după șase ore de școală și stres, în care profesorii își propun să ne cultive sentimentul „iubirii de țară”, „respect față de cultura și geniile naționale”, „despre etică”, „frumos”, spiritul nostru creator dă pe dinafară. Imediat cum ieșim de la clasă, trebuie să ne exteriorizăm. Unii au ales pentru asta Parcul Cancicov. N-are rost să mai lungesc vorba, așa că o să vă spun despre ce-i vorba.
Nu există statuie din parc, care să nu fi suferit o modificare de structură, culoare, etc. Ion Creangă prezintă modificări la nivelul feței: într-o zi l-am găsit pe Creangăal nostru, ăla de pe soclu, dat cu un pic de ruj, fardat la ochi și pe obraji cu un pic de roz. Probabil cineva l-a considerat foarte actual și a vrut să-l aducă cu tot dinadinsul în pas cu moda. Geniul creator al celui care s-a „ocupat” de Creangă a lăsat pentru curioși un cadou: o fițuică plină de înjurături.
Bustul lui Mihai Eminescu a scăpat necosmetizat. Doar că pe soclu erau inscripționate numele unor elevi „inteligenți” care își „stimează” „poetul nepereche”. Numele Laura, Mădălin, Antheus, Liviu, Roxana, Cristina, Raluca, toți în clasa a IX-a C, nu spun mare lucru. Derbedeii care au găsit de cuviință să-și bată joc prin obscenități și altele, au omis, nu știu cum, să spună și liceul la care învață. Ar fi fost frumos să-i cunoaștem și noi pe fanii lui Eminescu. Mai sus, însă, de numele acestora, un alt deștept a adăugat un vers care denotă o inteligență sclipitoare: „Aici au fost înmormîntați robii lui Dumnezeu”.
Restul statuilor au fost „aranjate” puțin, fie cu vopsea, fie cu cretă. Vă dați seama, fiecare cu ce a avut la dispoziție. Dacă vreți să mai surprindeți imaginile pe care vi le-am descris, e bine să vă grăbiți. Ploaia ar putea șterge o parte din capodoperele descoperite de mine recent. Aveți ce vedea, asta vă asigur! Sînt opere de o valoare inestimabilă ale unor tineri creatori din Bacău. Sînt tineri care au vrut să schimbe și istoria, scriind pe statuia lui Costache Negri, Regele Mihai.
Artiștii care nu au avut loc pe statui pentru a da frîu liber sentimentelor, s-au îndreptat spre băncile parcului: fie că și-au scris numele lor cu markere, ca să fie siguri că ploaia nu le va șterge, fie au scris, în lipsă de foi, pe unde-au apucat, „Te voi iubi mereu”, „Cristi & Raluca”. Tinerii ăștia s-au uitat probabil prea mult la emisiunea lui Mircea Radu și l-au auzit spunîndu-le mereu „iubiți-vă mult”. Asta nu-i rău, dar, dacă se poate, iubiți-vă și cultura și scriitorii. Dar nu pe statuile și băncile parcului. Formați și voi fun-clubul Eminescu sau Creangă, dar lăsații fără cercel în ureche și sclipici pe buze. V-ar fi recunoscători. (Andreea CEASĂR)
Lasă un răspuns