• anul trecut, AJOFM Bacău a încercat să plaseze tineri orfani, dar aceștia au fugit de la locul de muncă • în prezent, prin Agenție a fost angajată o singură tînără, pentru care patronii au încheiat contract de solidaritate • pentru a supraviețui, o parte dintre orfane preferă să se prostitueze • specialiștii spun că această atitudine este specifică copiilor din centrele de plasament, care au fost învățați să trăiască primind totul de-a gata • există însă și situații în care, pentru a se descurca, tinerii muncesc de dimineața pînă seara
Tinerii orfani care au împlinit vîrsta majoratului și care trebuie să părăsească centrele în care au crescut, nu vor să muncească, este concluzia la care au ajuns specialiștii Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă (AJOFM) Bacău. Pentru patru dintre orfani, instituția care-i ocrotește pe șomeri a încercat pe parcursul anului trecut să găsească locuri de muncă. „Noi am contactat diferiți agenți economici pentru a le găsi locuri de muncă, compatibile cu ceea ce știu ei să facă. Trei dintre acești tineri au fost trimiși la firme, dar fie au fugit după cîteva zile, fie nu s-au mai prezentat de loc”, ne-a declarat Cornelia Barbu, director managementul pieței muncii la AJOFM Bacău.
Ana Ramona Chiricheș a absolvit o școală profesională de confecții îmbrăcăminte și are un handicap ușor la ambele mîini. Ea a fost repartizată la o microfermă în Odobești, din județul Vrancea, unde angajatorul s-a oferit să-i asigure, în afara salariului minim pe economie, masă de trei ori pe zi și cazare. Alte două tinere au fost repartizate de AJOFM Bacău la SC Fruvileg SA. Firma băcăuană a solicitat la AJOFM Bacău personal pentru manipulare marfă, spălare legume și ajutor la preparat conserve. Ele au fost trimise la interviu, dar imediat au plecat, deoarece nu s-au putut adapta la acest gen de muncă. Fetele puteau primi lunar un salariu minim pe economie. Anul acesta, Agenția a plasat în muncă o singură tînără provenită dintr-un centru de plasament. „Mihela Mocanu a fost angajată de o patroană în meseria de patiser. Pentru ea, firma Bonito a încheiat cu noi un contract de solidaritate, în vederea obținerii facilităților prevăzute de legea privind combaterea marginalizării. Este singura tînără provenită dintr-un centru de plasament care se află în baza noastră de date ca fiind încadrată în muncă. Asociația Betania și-a arătat disponibilitatea de a ne mi trimite cîțiva tineri pe care să-i integrăm în muncă. Numărul orfanilor care au fost angajați de diferiți patroni poate fi mai mare, dar angajatorii nu au încheiat cu noi contracte de solidaritate, așa că nu putem ști numărul lor”, a mai spus directorul Barbu.
Firmele care angajează tineri proveniți din această categorie defavorizată vor primi și o serie de facilități. Dacă angajatorii încadrează în muncă tineri pe perioadă nedeterminată de timp beneficiază de rambursarea lunară a unei sume, în cuantum de 50% din indemnizația de șomaj pe care tînărul ar fi primit-o. „Suma respectivă se acordă patronului pe o perioadă de maxim doi ani. Instituția noastră și-a propus să încheie în acest an contracte de solidaritate și convenții de angajare cu agenții economici pentru cel puțin 60 de tineri marginalizați social, proveniți sau nu din centrele de plasament”, a mai precizat Cornelia Barbu.
La 18 ani, orfanii sînt aruncați în stradă
Integrarea în societate a tinerilor care termină a formă de învățămînt nu este, în ultimii ani, deloc ușoară, indiferent de nivelul studiilor sau de categoria socială din care provin. Atunci cît cei care trebuie să-și ia viața în mîini sînt copii proveniți din centrul de plasament, lucrurile sînt și mai complicate. Legea prevede că, la absolvirea unei forme de învățămînt sau dacă au împlinit 18 ani, copiilor care au fost crescuți în centre de plasament li se revocă măsura de ocrotire. Măsura trebuie pusă în aplicare indeferent dacă există variante ca aceștia să-și facă un rost în viață sau sînt aruncați în stradă. În ultimii ani, numărul copiilor care au plecat din centrele de plasament nu a depășit, în medie anuală, numărul de 50. În 1997, au plecat din centrele de plasament 44 de tineri, în 1998 – 60 de copii, în 1999 – 41, în anul 2000 – 49. Plecarea masivă a copiilor din centrele de plasament s-a produs abia în anul 2001, cînt au fost revocate 124 de măsuri de ocrotire în centrele de plasament. Chiar dacă au devenit deja majori, în centrele de plasament de pe raza județului Bacău mai sînt instituționalizați 103 tineri care au peste 18 ani. Jumătate dintre aceștia suferă de un handicap sever sau au nevoi speciale, iar restul sînt copii aflați în dificultate, care urmează o formă de învățămînt ori nu s-a găsit nici o soluție de reintegrare în societate.
Mentalitatea specifică tinerilor din centrele de plasament care au fost obișnuiți să primească totul de-a gata este foarte greu de depășit atunci cînd ei trebuie să-și ia viața în mîini. Acesta este și motivul pentru care, la ieșirea din centrele de plasament, copiii refuză să se întoarcă în familie, mai ales atunci cînd rudele stau în mediul rural, iar singura variantă este să muncească în agricultură. De aceea, multe dintre tinere preferă varianta ușoară de supraviețuire, destul de frevent orientîndu-se spre practicarea prostituției. Interesant este că, deși majoritatea tinerilor abandonați de familii au o calificare într-o meserie la ieșirea din centrul de plasament, în general confecționer în cazul fetelor și mecanic auto în cazul băieților, foarte puțini ajung să practice această meserie. „Avem foarte multe fete care au calificare în meseria de confecționer, însă nici nu vor să audă de muncă în domeniu. Spun că este prea multă muncă și prea puțini bani. Aceasta nu este singura problemă pe care ei trebuie să o depășească, adaptarea la normele de conviețuire socială fiind foarte greu de realizat”, ne-a declarat George Mihăilă, șeful Centrului de Îngrijire a Tinerilor proveniți din centrele de plasament al Asociației Betania. (Costinela BREAHNĂ, Claudiu TĂNĂSESCU)
Lasă un răspuns