Tîrgul săptămînal din Onești, raiul colecționarilor de obiecte ciudate

fiind măcinați de viața grea, care nu le mai permite să trăiască din amintiri

Tîrgul săptămînal din Onești oferă imaginea tuturor greutăților cu care se confruntă oamenii nevoiași de pe aceste meleaguri. „Ca să scoată sărăcia din casă”, cum spunea o bătrînă aflată în tîrg, ei vin cu tot felul de lucruri de vînzare, de la săpun de casă, cărți și casete audio vechi, pînă la biciclete, bocanci și încălțăminte vechi, piese de la mașini de spălat, pe care nu le mai pot folosi. Bătrînii săraci nu sînt singurii care vin în tîrg. Pe lîngă ei și-au făcut loc și depanatorii radio-tv și colecționarii de tot felul de obiecte. Pe lîngă cable, dulii și doze pentru instalațiile electrice, care se vede că au mai fost folosite, depanatorii au spre vînzare circuite integrate (cu transformator încorporat în ele), pe care cer 100.000 lei. Ca să aibă clienții, spun că prețul e negociabil.
Lumea care intră în tîrg rămîne surprinsă de tot ceea ce găsește aici. Un tîrg, în general, e locul unde găsești de la scînduri, materiale de construcție și cereale, pînă la animale vii. Se vede însă, că tehnica a pătruns și aici, iar locul tăurașilor a fost luat de piesele electronice, fie ele și ceva mai vechi. Trecînd peste surpriza de început, curioșii dau năvală. Iar cei mai interesați se arată colecționarii de obiecte vechi. Cei mai în etate se bucură pentru că
regăsesc printre vechiturile expuse obiecte din
tinerețea lor. însă sînt și tineri în tîrg. Nu-i interesează să cumpere un pick-up vechi sau vreun patefon, ci întreabă invariabil despre brelocuri, lanterne, fanioane, ilustrate și bani vechi, mici tablouri realizate în pirogravură și metal, monede adunate din multe țări.

Inginerul care trăiește din bani vechi

Printre cei care vînd lucruri l-am întîlnit și pe Mircea Oprișan. A fost inginer la viața lui și, deși pînă acum a adunat obicete de tot felul, acum a ajuns să le vîndă. între zecile de ilustrate aduse la tîrgul săptămînal, unele sînt adevărate documente. E vorba de vederi din anii 1950 – 1960 aduse din Budapesta, Nisa, Paris sau Moscova. Valoarea acestora crește, dacă ne gîndim că în perioada aceea puțină lume trecea granițele țării și putea să ajungă în străinătate, fie și în vizită. L-am întrebat pe inginerul Oprișan dacă nu îi pare rău că se desparte de colecția sa impresionantă. Ne-a mărturisit tranșant că nu mai trăiește nici un sentiment de reținere în privința aceasta. „Astăzi, altceva este mai important: traiul decent de fiecare zi”.
Și banii din perioada de pînă în 1947 stîrnesc interesul curioșilor. O monedă este vîndută cu 30.000 lei. Mircea Oprișan are însă și bani din perioada regelui. L-am întrebat cu cît îI dă, iar el ne-a răspuns că nici măcar nu poate să stabilească un preț, fiindcă îi vine greu. Oprișan crede că atît banii de hîrtie, cît și ceilalți îi vor aduce un cîștig mai mare după trecerea la leul greu, cînd mulți vor prefera să aibă monezi, dacă nu din perioada regală, măcar din epoca comunistă.
Fostul inginer nu este singurul venit să-și vîndă agoniseala de-o viață în tîrg. Pe lîngă el, alte zeci de oameni își scot pe tarabă amintirile. Unul și-a scos practic întreaga bibliotecă în drum. Spune că nu-l mai leagă nimic de obiectele pe care le-a avut atîta vreme alături. Sînt cărți foarte vechi, valoroase, dar pe care vînzătorii nu cer decît atît cît să mai aibă ce mînca în următoarea zi. Nevoile
sînt prea mari și prea multe ca cei aflați în nevoie să-și mai permită luxul de a trăi din amintiri. (Ion MORARU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!