Țițeiul roșu, medicamentul oamenilor din Pîrjol

Pămîntul din care izvorăște un leac miraculos

• în satul Cîmpeni, comuna Pîrjol, oamenii au în curți izvoare de țiței roșu n localnicii susțin că, de sute de ani, oamenii se ung cu petrolul din grădinile lor și se vindecă de răni, reumatism sau impotență n dintre cele trei sonde care au scos cîndva la suprafață „leacul tămăduitor”, nici una nu mai funcționează n sătenii spun că înainte de Primul Război Mondial, oamenii scoteau țiței cît doreau, cu ajutorul funiei trase de cal n azi, „mai scoate, cînd și cînd, cu utilaje, cîte un șef, atunci cînd se îmbolnăvește” n ei mai zic că petrolul de Cîmpeni a fost folosit ca medicament nu numai de localnici, ci și de unii bolnavi din Anglia sau Franța, care veneau cu zecile pentru a-l lua n femeile sînt sigure că, pentru rezultate bune, petrolul trebuie amestecat cu castane zdrobite, hrean sau tătăneasă, apoi pus în sticle și lăsat șapte zile într-o movilă de gunoi de grajd n medicul comunei recunoaște că țițeiul roșu are anumite proprietăți curative, dar spune că, științific, ele nu au fost demonstrate

în satul Cîmpeni, comuna Pîrjol, oamenii se tratează de tot felul de boli cu țițeiul roșu, care iese din pămîntul din spatele propriilor case. Ei susțin că străbunii lor nu aveau nevoie de medici și „leacul tămăduitor” era numai bun pentru reumatism, răni, rîie, gîlci, ulcer, arsuri sau impotență. Femeile sînt sigure că „dacă dai pe la tocurile ușilor cu țiței roșu, nu mai intră în casă «neam» de ploșniță, furnică, molie sau țînțar”. Toți oamenii satului Cîmpeni sînt convinși că stau pe o mare comoară, neexploatată așa cum ar fi trebuit. „Păi, au venit , acum cîțiva ani, pe la noi niște geologi de la București și au făcut nu știu ce studii pe-aici. Unul a trecut pe la mine pe la poartă și mi-a zis: «Nici nu știți pe ce avere stați!»”, susține Virgil Ardeleanu, unul dintre săteni. Dintre cele 250 de sonde din zonă, doar 89 mai funcționează. Trei dintre ele au extras, ani buni, petrolul tămăduitor. Azi, nici una nu mai funcționează.

Petrolul din ogradă, lăsat moștenie

Oamenii explică cum, înainte de al Doilea Război Mondial, sătenii cu funiile trase de cai scoteau din fundul pămîntului, „licoarea tămăduitoare”. „Bunicu’ lu’ tata povestea cum, trăgea cu calul și scotea căldare după căldare. Mulți aveau puțuri de petrol în curți, dar numai trei din tot satul erau bune de vătămătură. Noi am avut noroc! Bătrînii chiar lăsau moștenire, prin testament, scris de mînă, găurile cu petrol, așa cum lăsau pămîntul sau casele. Pe urmă au venit comuniștii, ne-au lăsat terenurile, dar au zis că ce este sub el, adică țițeiul, nu ne mai aparține. Ni l-a luat statul. Apoi au instalat sonde. Au funcționat, zeci de ani, au scos țiței zi și noapte, în cantități imense! Sute de cisterne pe lună! Apoi, multe sonde s-au defectat! Nu a mai venit nimeni să le repare! Nici pe cele înfundate nu le-au mai făcut să meargă! Acum, din 250 mai merg doar 89. Restul sînt închise. Au venit țiganii și au început să fure din ele, bucată cu bucată, și să le vîndă la fie vechi. Mare păcat! Sub noi mustește petrolul, iar noi cumpărăm de prin alte țări!”, zice, plin de necaz, Neculai Stanciu, un alt localnic. El povestește că, acum mai bine de 120 de ani, localnicii săpau cu hîrlețul „la mînă” ca să ajungă la țițeiul roșu. „Uneori dădeau de el la 80 de metri, alteori la 150 adîncime. Nu se fora pe atunci!”, explică omul. Oamenii susțin că, ani buni, petrolul roșu de Cîmpeni a fost amestecat de sondori cu cel lipsit de proprietăți curative. „Se pierdeau calitățile lui. Păi, era pus laolaltă cu celălalt, care nu avea nici o proprietate tămăduitoare. Păcat! Noi ceream de la sondori țiței, înainte să îl amestece cu restul. Ba, mai mult, de la o vreme, toate substanțele chimice puse pentru tratarea țevilor de forare au făcut ca țițeiul să nu mai fie așa de bun cum era pe vremea străbunicilor noștri”, a mai spus bărbatul.

Leacul de bază: petrol cu castane

Oamenii povestesc că, ani buni, nu au avut medic în zonă. Medicamente, nici atît. Petrolul a fost unicul leac al lor. „Veneau oameni din toate părțile țării. Am văzut bolnavi de reumatism și de prin Vîlcea, Brăila, București, care veneau să ia petrol cu butoaiele. De multe ori au venit și francezi sau englezi. Ziceau că țițeiul roșu e miraculos. Pe deal, e și o sondă care scotea țiței alb. Și acela este bun, dar parcă tot ăla roșu e mai bun de vătămătură”, îmi explică Stanciu. Cei mai bătrîni oameni spun că țițeiul este și mai bun de leac dacă în el se amestecă castane, hrean, tătăneasă, sau leuștean. „Nu se pun niciodată toate la un loc! Fie castane, fie hrean, leuștean sau tătănească. Cea mai bună licoare e cea făcută cu castane pisate. După ce se amestecă bine se pune în sticle și se lasă în gunoiul de grajd, la căldură, vreo șapte zile. Apoi este «medicament curat»! Aveam un amic care avea chelie. După ce a început să se dea cu licoare de asta cu castane, a prins să îi crească părul. La început mai subțire, apoi chiar fire zdravene. Nici nu mirosea urît! Se evapora repede! Și pielea rămîne așa de fină!”, povestește Virgil Ardeleanu. Alt om își amintește că fratele său s-a vindecat de „o rană la stomac”. „Lua în fiecare dimineață o bucățică de zahăr cu cîteva picături de țiței roșu. Nu a mai avut nici o durere, toată viața. Nu mai zic cît e de bun pentru vindecarea de gîlci, viermi intestinali, arsuri sau rîie”, afirmă bărbatul.

„Excelent pentru dragoste”

Gheorghe Zaharia, un alt bărbat în curtea căruia este o sondă de petrol, susține că, pe vremea tinereții sale, mai toate femeile puneau în apa cu care făceau baie puțin petrol și pielea se făcea fină. „Nu mai zic de copii, care mereu se dădeau pe cap cu petrol. Fetele aveau un păr lung și frumos de mai mare dragul! Dar nu mai zic de bărbați! Dacă mă ungeam seara pe picioare, mamăăă!, ce dragoste mai făceam toată noaptea. Ptiu, mamă-mamă!”, rîde omul frecîndu-și palmele. Sătenii sînt supărați că sondele cu țițeiul miraculos nu mai funcționează. „Dacă se trezește vreun șef că are nevoie de petrol, sondele se mai pun în funcțiune și mai pompează! Păcat că le-au oprit! Și mai mare păcat e că nu se scot bani din petrolul ăsta! E o avuție pe care mulți și-ar dori-o!”, spune Zaharia.

„Nu s-au făcut studii medicale”

Am încercat să aflăm care este motivul pentru care cele trei sonde, care mai bine de o sută de ani au extras țițeiul tămăduitor, sînt închise. Constantin Bocancea, localnic și angajat al societății „Petrom”, Filiala Moinești, e de părere că „erau mai scumpe costurile de extracție a zăcămîntului, decît valoarea lui în sine”. Inginerul Marius Militaru susține că „de cînd sînt eu inginer în zonă, cele trei sonde nu mai funcționează, dar dacă este cineva care dorește, se pot scoate, doi-trei litri”. Pentru a ne lămuri cu privire la calitățile curative ale țițeiului roșu l-am contactat și pe Horațiu Oiegar, medicul comunei. Acesta ne-a explicat că „în zonă, acest tip de tratament, cu gaz, este un obicei care s-a regăsi de mai bine de o sută de ani și nici un localnic nu renunță la el”. Medicul susține că niciodată nu s-au făcut studii de specialitate privind proprietățile curative ale țițeiului roșu de Cîmpeni. „Din experiența mea, acesta este bun în primul rînd pentru diferite afecțiuni reumatismale. E un tratament empiric pentru boli acute, în nici un caz cronicizate. Eu, ca medic nu aș prescrie nimănui țiței, dar recunosc că nu face rău niciodată. Nu irită, nu arde. E posibil că acest petrol să aibă mai multe minerale sau cine mai știe ce alte substanțe. Nimeni nu a făcut vreo analiză pentru a identifica proprietățile sale! Cu ochii mei am văzut că e antiinflamator și astringent! Dar mai mult nu pot spune, că nu s-au făcut studii!”, a explicat medicul Oiegar. (Olimpia FILIP)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!