Toader Găureanu: „Dacă legea mă va găsi vinovat, voi face închisoare”

Toader Găureanu, fostul administrator și director general al Rafo, în perioada în care rafinăria i-a aparținut lui Corneliu Iacobov, este dispus să-și asume responsabilitatea pentru faptele sale, pînă la a face închisoare, dacă legea română îl va găsi vinovat. Din punct de vedere legal, administratorul este singurul răspunzător pentru toată activitatea economică a unei societăți. Declarațiile lui Toader Găureanu au fost făcute, în exclusivitate pentru ziarul nostru, cu o zi înainte ca fostul director al Rafinăriei să fie oprit pe aeroportul Henri Coandă din București, să părăsească țara. Găureanu ne-a declarat că nu a fost chemat la audieri de procurori în acest dosar, dar era conștient că acest lucru urma să se întîmple. „Nu am de gînd să mă ascund sau s-o fac pe inocentul. Am fost conștient de reponsabilitățile pe care le am în fața legii încă din momentul în care am fost desemnat la Rafo ca director general, dar și ca administrator. Nu aștept decît ca, prin toate activitățile pe care le vor desfășura instituțiile statului, să se clarifice situația Rafo și, implicit, să se dimensioneze corect responsablitățile celor care au condus Rafo, în frunte cu mine”, a declarat Toader Găureanu.

„Eu am pornit tratativele cu Corneliu Iacobov”

Toader Găureanu și-a început activitatea la Rafo în 1999, ca membru în Consiliul de Administrație al societății aflate la acel moment în portofoliul Fondului Proprietății de Stat. Pe acea vreme era director al rafinăriei Costică Ursu. Mersul societății a nemulțumit FPS, mai ales cînd, în 2000, rafinăria a fost închisă complet, iar oamenii protestau în stradă. La 20 iulie 2000, într-o atmosferă extrem de tensionată, cu toți oamenii adunați în curte, la Adunarea Generală a Acționarilor, FPS l-a numit pe Toader Găureanu director general al Rafo. „La acea vreme Rafo nu funcționa de doi ani. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să asigur paza și să-mi creez un minim capital de lucru, care să-mi permită achiziționarea țițeiului și am vîndut un activ pentru asta. Și la acea vreme ca și acum, însă, principala problemă nu era lipsa lichidităților, ci lipsa credibilității pe piața externă. Era an electoral și, cu excepția lui Ion Iliescu, toți candidații la președinție au vizitat Rafo și au spus că, dacă vor cîștiga alegerile v,or reporni rafinăria. PDSR a cîștigat alegerile și a pornit elaborarea programului de privatizare a Rafo. Au fost șase tentative de privatizare nereușite și ajunsesem la disperare. în aceste condiții, am fost, la inițiatia mea, împreună cu liderul de sindicat Ion Marian, la Corneliu Iacobov. I-am propus ca, odată ce este familiarizat cu activitatea de prelucrare a țițeiului, pentru că achiziționase deja Rafinăria Dărmănești, să cumpere și Rafo Onești”, dezvăluie Toader Găureanu modul în care au început tatonările pentru privatizarea Rafo.
Potrivit declarațiilor lui Găureanu, Corneliu Iacobov s-a arătat sceptic în privința posibilităților sale financiare de achiziționare a rafinăriei oneștene, dar a promis că va face lobby pentru a convinge un investitor străin să vină la Rafo. „Așa a apărut oferta de achiziționare a Rafo din partea unui acționar minoritar român, în persoana firmei Imperial Oil, și a unuia străin, Canyon Servicos. Rafo a fost cumpărată de acest consorțiu, în care firma lui Corneliu Iacobov deținea 7% din acțiuni, iar Canyon Servicos, 44%. De-a lungul vremii, s-a tot vehiculat faptul că în spatele firmei spaniole ar fi tot Corneliu Iacobov, dar aceasta era o societate de investiție la care nu era un singur acționar. Procesul de privatizare a început în vara lui 2001 și s-a finalizat în 2002. Pentru piața externă, acesta a fost semnalul că Rafo are credibilitate, iar pe 15 septembrie am început să facem primele achiziții pentru țițeiul de la export. Iacobov nu s-a implicat în activitatea curentă a societății și nu avea funcții administrative”, a încercat Găureanu să minimalizeze rolul pe care l-a avut Iacobov în politica economică a firmei.

„Corneliu Iacobov s-a dat mare”

După finalizarea procesului de privatizare, Toader Găureanu a fost numit administrator al Rafo. El spune că, pe 10 ianuarie 2002, consorțiul care a cumpărat Rafo deținea 51% din acțiunile rafinăriei. Aproape concomitent a început un proces de ștergere a datoriilor, de către state. „S-a emis mai întîi o Hotărîre de Guvern prin care s-au șters penalitățile și majorările de întîrziere a datoriei de bază, în sumă de 2.400 de miliarde de lei. Datoria de bază s-a transformat în acțiuni, încredințate spre gestionare fostului APAPS. în contractul de privatizare era stipulat dreptul de preemțiune a acționarilor de a cumpăra aceste acțiuni, iar aceștia le-au cumpărat, urmînd ca plata lor să se facă în decurs de cinci ani. La ora actuală, acțiunile au fost achitate integral”, a spus Toader Găureanu.
El crede că imaginea negativă a rafinăriei oneștene se datorează în primul rînd lui Corneliu Iacobov, care a creat artificial impresia că el este cel care gestionează toată activitatea Rafo. „Lui Corneliu Iacobov personal nu-i pot reproșa nimic. Mai degrabă mie, pentru că nu i-am cerut insistent să iasă din acest con de lumină în care s-a așezat și să lămurească exact partea lui de implicare, să-și dimensioneze importanța la adevărata ei valoare, nu să se dea mare că el taie și spînzură la Rafo, pentru că niciodată nu a fost asta realitatea”, a mai spus Toader Găureanu, făcînd referire la faptul că, în timp, imaginea și credibilitatea rafinăriei s-a deteriorat. De altfel, pe tot parcursul întrevederii Toader Găureanu a lăsat impresia unui om care a fost somat să iasă la înaintare și să-și asume de unul singur responsabilitatea pentru tot ce s-a petrecut la Rafo.
La sfîrșitul lui 2003, Rafo avea datorii la bugetul statului în valoare de 7.400 de miliarde de lei, din care accize 2.000 de miliarde de lei, TVA pe țițeiul importat în sumă de 3.000 de miliarde de lei și majorări și penalități în valoare de 1.500 de miliarde de lei. Toader Găureanu a bătut monedă pe acceași variantă avansată de Iacobov, potrivit căreia datoriile la stat s-au acumulat din cauza diferenței dintre costul mare al petrolului brut, pe care rafinăria îl achiziționa de pe piața externă, și costul de vînzare mic din România, mult sub piața internațională.

Temeșan a fost consilierul financiar personal al lui Găureanu

Un personaj extrem de controversat care s-a învîrtit la Rafo și chiar a primit bani pentru prestația sa este Răzvan Temeșan, fostul președinte al Bancorex. Pentru prima dată Găureanu a lămurit care a fost exact poziția sa și cine l-a adus în Rafo. „Răzvan Temeșan a fost consilierul meu financiar personal din septembrie 2001 pînă în martie 2002. El este cel care mi-a spus că Rafo GMbH, firma internațională înființată la Viena și care se ocupa cu exportul pe care îl făcea Rafo nu are viitor. Spusele lui s-au adeverit, pentru că Rafo GMbH nu a funcționat decît ceva mai mult de un an”, a precizat Găureanu. în privința relațiilor cu VGB, acestea au început mai întîi în calitate de partener comercial al rafinăriei oneștene, iar în foarte scurt timp VGB a ajuns să fie principalul distribuitor al lui Rafo pe piața internă. „Bănuiesc că tratativele cu Balkan Petroluem pentru achiziția acțiunilor consorțului au fost purtate de Corneliu Iacobov, dar a cui a fost ideea de a înființa această firmă, la care este acționar VGB precum și o societate de portofoliu din Marea Britanie, este vorba despre Central European Petroleum, nu știu a cui a fost. Tot ce pot să vă spun este că Marian Iancu este și președintele în exercițiu al firmei Balkan Petroleum, că acesta este la momentul de față acționarul majoritar și că primul lucru pe care l-a făcut în această calitate a fost acela de a încredința administrarea societății unei firme specializate, respectiv V&V Trading din București. Acest lucru s-a întîmplat în toamna lui 2003, prin luna octombrie, dată de la care postul de director general al Rafo a fost preluat de Paul Ivașcu. De asemenea, au fost externalizate operațiunile de aprovizioanre cu țiței și transferarea lor către firma Faber Invest, care își are sediul în SUA și al cărei reprezentant în România sînt de atunci. De altfel, eu nu sînt singurul salariat al lui Rafo care a fost preluat de firma Faber, mai sînt și alți colegi de-ai mei”, a încheiat Găureanu. (Mirela ROMANEȚ)

pe raster

Procesul lui Rafo a fost amînat

în cursul zilei de ieri, Rafo a fost subiectul unei probe de foc: recursul înaintat de SNP Petrom, Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău și AVAS, prin care aceste instituții ale statului contestau planul de reorganizare judiciară. în principiu, cei trei reprezentanți ai statului susțin că acționarii, printre care VGB și Faber, și-au majorat artificial creanțele pentru a putea controla votul planului de reorganizare propus tot de ei. După ce mai întîi judecătorii au arătat că finanțele nu mai au calitate procesuală pentru că fiscul și-a retras cererea de recurs, în timpul ședinței de judecată, în urma unui fax misterios, aceștia și-au schimbat poziția, și au anunțat că Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău și-a recăpătat calitatea și, prin urmare, va aproba cererea reprezentantului acestei instituții de a amîna procesul.
Decizia judecătorilor a stîrnit mînia avocatului Rafo, care a spus că judecătorii nu au procedat corect. „Ministerul Finanțelor renunțase la recurs, după ce Guvernul Năstase a anunțat că toate creanțele statului au fost preluate de AVAS și, prin urmare, aceasta era instituția care urma să se ocupe de recuperarea lor. Acum , după ce guvernul Tăriceanu a dat o ordonanță de supendare a preluării creanțelor, finanțele au venit și au cerut în instanță amînarea procesului, pentru a-și construi apărarea. Inițial, judecătorii au precizat că Ministerul Finanțelor nu mai are calitate procesulă, din moment ce a renunțat la recus, dar apoi, în mijlocul ședinței de judecată, completul a primit un fax, pe care nu l-a prezentat părților, iar judecătorii au aunțat că Ministerul Finanțelor are calitate procesuală și, prin urmare, aprobă cererea de amînare, în vederea pregătirii apărării”, a spus avocatul Cuzino. (Mirela ROMANEȚ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!