Toamna se numără tâlharii

De câteva zile, programele de știri au fost monopolizate de „Dosarul bancherilor”. În primul rând, mi se pare incorectă denumirea: nu (doar) bancherii (în general!) sunt personajele principale în această fraudă și – mai ales! – nu ei au imaginat întreaga malversațiune. Mințile criminale din prim-planul afacerii sunt un securist, niște oameni de afaceri și – bineînțeles! – câțiva funcționari de prin ministere, în frunte cu „maestrul” („frații” știu de ce-i spun așa…) Șaramet, cel plătit cu o leafă babană de la Bugetul de Stat. În toată escrocheria, bancherii implicați par a fi ori lacomi, ori idioți, ori slugarnici față de unele personaje politice. Toată această adunătură de infractori dau impresia că se credeau un fel de haiduci: furau de la stat (Fondul de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri), convinși fiind că persoanele fizice (deponenți sau investitori) nu au de suferit. Asta dovedește – pentru a mia oară! – că, în mentalitatea colectivă a românilor, Statul este slab și numai bun de „muls”.

Cu fiecare nouă stenogramă publicată și cu fiecare sentință de arestare pronunțată, aflăm amănunte despre membrii rețelei: securiști, foști (și, poate, actuali) ofițeri acoperiți, masoni, funcționari eterni în structurile guvernamentale, oameni de afaceri dubioși și angajați bancari cu trecut incert.

Cazul acesta, al „bancherilor”, mă obligă să-mi reamintesc de falimentele răsunătoare de la sfârșitul anilor ’90. Nici acum, de exemplu, nu s-au închis rănile provocate de Dacia Felix și Bancorex. Și atunci, implicați au fost oameni politici, funcționari de stat, foști securiști (infiltrați în structurile de conducere ale băncilor) și afaceriști veroși. Ce s-a întmplat? Păi Banca Dacia Felix a dispărut și din cenușa ei au răsărit Banca Transilvania și Banca Leumi. Culmea este că unii dintre șefii care au pus umărul la distrugerea BDF s-au regăsit, multă vreme, printre personajele care conduceau noile entități bancare. De exemplu, Ioan Trencea a fost susținut de amicul său Theodor Stolojan și, împreună cu alți „investitori inimoși”, au fondat Banca Transilvania, un mare succes al Bursei de Valori București. Cu excepția a vreo doi mahări de la BDF (care au trecut, episodic, prin penitenciare), restul și-au văzut de carierele lor de mari bancheri…

Nici cu Bancorex lucrurile nu stau altfel. Doar Răzvan Temeșan a privit lumea, o vreme, din spatele gratiilor. Însă acum dă interviuri prin revistele financiare, face profeții despre mediul bancar și câștigă bine din consultanță. Mă întreb de ce oare or fi atât de scumpe sfaturile lui?… Restul directorilor de sucursale și alți indivizi care au știut tot timpul ce matrapazlâcuri se făceau la Bancorex au fost preluați de BCR (odată cu mare parte din activele și pasivele băncii falimentate) sau alte instituții financiare. De fapt, astea sunt rădăcinile escrocheriei de astăzi: iarăși vorbim de securiști (precum generalul Diaconescu), dăm nas în nas cu „bancheri de treabă” dispuși să nu vadă actele false pentru garantarea unor credite și – sunt convins! – vom auzi curând de protecția unor oameni politici. Rețeta fraudei pare aceeași, ingredientele fiind un pic mai sofisticate. Până și tâlharii s-au mai stilat! Dacă în ministere și în bănci nu se face o curățenie profundă și nu sunt eliminate personajele care de 20 de ani ocupă posturi decizionale doar pentru a asigura prosperitatea unor escroci, atunci peste zece ani vom avea un nou episod din foiletonul fraudelor bancare. După ce dosarul de astăzi se va fi închis, probabil că vom avea alți cinci – șase noi mari consultanți financiari… Oameni cu experiență și onorarii pe măsură!

Ștefan RADU