Tradiționalul Armindeni, sărbătoarea confiscată de fiecare regim

Sărbătorită pînă în urmă cu 15 ani cu multă pompă și mult fast, ziua
de 1 Mai, „Ziua solidarității internaționale a celor ce muncesc”, nu
mai înseamnă acum prea mare lucru pentru băcăuani. Istoria acestei sărbători începe acum mai bine de un secol și este legată de o serie de manifestări greviste ce au avut loc la data de 1 mai 1886 în Chicago – Statele Unite ale Americii. Zeci de mii de muncitori greviști revendicau, în principal, ziua de muncă de opt ore, însă Garda Națională și Poliția din marea metropolă americană au tras în plin în miile de manifestanți. Au fost uciși atunci 117 greviști, 2.117 de manifestanți au fost răniți, și astfel a intrat în istorie primul masacru din istoria mondială a clasei muncitoare. Sub impactul psihologic al acestui masacru, în 1889, la Congresul Internaționalei Socialiste de la Paris, la care au participat, printre alți socialiști români Emil Racoviță și Ștefan Procopiu, s-a hotărît ca ziua de 1 mai să devină „Ziua solidarității internaționale a celor ce muncesc”. în România, prima sărbătorire a lui 1mai a avut loc în 1890, muncitorii români revendicînd atunci ziua de lucru de 8 ore, asigurarea protecției muncii, înbunătățirea asistenței medico-sanitare și a ocrotirii sociale. De atunci și pînă în 1940, această zi avea să fie sărbătorită an de an prin mitinguri, manifestări culturale și competiții sportive. în anii Statului Național Legionar și ai guvernării antonesciene, autoritățile au interzis sărbătorirea zilei de 1 mai, înlocuind-o cu o așa zisă „Zi a sădirii pomilor”, iar după 23 august 1944, regimul comunist i-a distorsionat conținutul, transformînd-o, după modelul sovietic, într-o paradă lozincardă și stridentă.

Ziua de Armindeni, sărbătorită de băcăuani la iarbă verde

Sărbătorirea zilei de1mai a început la Bacău, acum mai bine de 100 de ani. în fiecare an, în ziua de Armindeni, sau de „Armendel”, așa cum spuneau localnicii primei zile din luna mai, întreg orașul vuia de cîntece și petreceri. Prin Grădina Publică și parcurile de
agrement ce existau la acea vreme, băcăuanii își așezau pe iarbă
mese încărcate de mîncăruri, miel fript, pîine frumoasă și carafe de
vin, după cum îi dădea mîna fiecăruia, și chefuiau împreună cu
rudele lor pînă seara tîrziu. Lăutarii nu erau niciodată îndeajuns în
această zi, așa că erau chemați și cei de prin satele învecinate. Erau mulți cei care mergeau să petreacă și în afara orașului, la Lunca lui Rugină sau în Parcul Gherăiești. Aici, pînă spre anii ’60 erau celebre petrecerile ce se țineau la vestitul restaurant al lui Păuleț, la fel cum erau și cele de la Pavilionul din Grădina Publică. După 1967, cînd a fost sistematizată actuala Insulă de Agrement, mulți băcăuani veneau la petrecerile ce se țineau aici în aer liber sau la popularul restaurant, pe atunci, „Marinarul”. (Elena SOLOMON)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!