Tro(u)curi politice

Mihai BUZNEA

într-o guvernare asimptomatică, în care regulile exercițiului politic există doar pentru a fi încălcate, nesocotite, misia cea mai dificilă pentru menținerea unui anumit echilibru revine crupierilor puterii. Ei trebuie să jongleze cu numerele cîștigătoare de la ruleta în jurul căreia partenerii de interese așteaptă să le iasă pot-urile dorite. Pe rînd și fără să manifeste iritare sau dezamăgire. Pentru că fiecare va ieși la rampă.
Războiul declarațiilor perpetue, la care asistăm de trei ani încoace și în care replicile principale au fost distribuite celor doi opozanți de marcă – PSD și PNL, se dovedeșpte, în aceste zile, a avea intrigă de operetă. Cu muzică, dans și perdele de fum. Cu compromisuri reciproce și gesturi de gentilețe din care, pentru a nu bate prea tare la ochi, se alege și amărîtul cu ceva: cîțiva bănuți și multă speranță. Acum, în plină dezbatere asupra proiectului de buget și în pofida celor peste 1 200 de amendamente aduse, cu precădere, de parlamentarii Opoziției, lucrurile iau o turnură favorabilă „trecerii” acestuia ca acceleratul prin gară. Unul dintre motive l-ar putea constitui, în accepția noastră de beneficiari-țintă ai acestei legi extrem de importante, lejeritatea cu care echipa instalată la Putere a agreat și validat solicitările PSD-ului privind majorarea alocațiilor pentru copii, extinderea programului „cornul și laptele” și la elevii de gimnaziu și creșterea plafoanelor de venituri luate în calcul la acordarea ajutoarelor sociale. Măsuri populiste, așadar. Bineînțeles că s-au identificat urgent și sursele financiare bugetare care să susțină aceste proiecte. Că doar cînd se vrea, se și poatre! Dar gesturile nobile, de curtoazie politică, trebuie întoarse, nu-i așa?! După numai cîteva zeci de ore parlamentarii noștri aprobau, cu voturile majorității social-democrate, legea prin care se deschide accesul prin favorizare la caimacul bunurilor imobile ale statului: vînzarea – prin negocieri directe cu actualii chiriași, peste o sută la ora actuală, a vilelor și locuințelor de serviciu gestionate de Regia Autonomă de Administrare a Patrimoniului Protocolului de Stat. Cu drept de preempțiune pentru ocupanții lor vremelnici. Se prefigurează, așadar, un adevărat jaf la drumul mare cu acoperire legală – s-au găsit destui dintre cunoscători să-l catalogheze, și nu cred că se înșeală. Și astfel, de la șpăgarii Europei – cum se autocaracterizează românii înșiși, devenim „tunarii” continentului, cu certificate (de proprietate) în bună regulă.
Dar sigur că nu avem deloc motive de a ne mai mira de ceva. Trocurile politice le-au inventat alții, cu mult înainte. Noi doar le preluăm și le adaptăm la situațiile specifice. Putem doar constata că mierea nu se lipește doar de degetele celor care țin borcanul și lingura în mîini; se scurge și pe la alții. Totul ține de priceperea de a zumzăi pe lîngă stup, chiar dacă nu intri în el. Iar pînă la alte dovezi înduioșătoare ale armoniei dintre opozanți, să ne mulțumim că avem accesul deschis la servituțile democrației. Prin reprezentanți…
ietate) în bună regulă.
Dar sigur că nu avem deloc motive de a ne mai mira de ceva. Trocurile

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!