Turcul plătește!

De câteva zile, Istanbulul (fascinant oraș!) a devenit câmp de luptă între forțele de ordine și cetățenii revoltați că se distruge un parc! Gaze lacrimogene, tunuri cu apă, sute de revoltați, zeci de răniți… Ai spune că la mijloc sunt probleme vitale, de natură economică și/sau socială… Am citit relatările agențiilor de presă occidentale, orientale, rusești, americane, chineze…

Aceeași descriere a evenimentelor: Guvernul a hotărât să reducă suprafața verde a parcului Gezi din cartierul Taksim pentru un proiect imobiliar cu accente istorico-turistice. Chestii de-astea se petrec, în România, zilnic. Și nu reacționează nici ecologiștii, nici bicicliștii, nici măcar „oengiștii” protestatari de profesie…

Cine are minime informații despre sistemul politic din Turcia va înțelege cu greu ce se întâmplă în aceste zile. Armata, Poliția, serviciile speciale, adică toate instituțiile de forță sunt extrem de puternice și respectate de populație (mai de voie, mai de nevoie…). Premierul Recep Tayyip Erdogan este în funcție de-aproape 11 ani. Provine dintr-un partid cu ideologie islamistă, însă este nevoit să respecte caracterul secular al Statului. Altfel, intră în contradicție cu norma constituțională, iar Consiliul Militar poate institui Legea Marțială și să impună alegeri anticipate.

Pe zi ce trece, impresia unui observator extern este că turcii au folosit ca pretext distrugerea parcului Gezi. Luptele de stradă par un fel de „repriza a doua” după marile demonstrații de 1 Mai. Și atunci, trupele Ministerului de Interne au intervenit violent. Acum, însă, asaltul trupelor împotriva unor cetățeni care ocupau un parc, având la ei cărți de citit și umbreluțe, a părut exagerat. De aceea, președintele Turciei a cerut „moderație și delicatețe” în negocierea cu cetățenii.

Interesant este că toate aceste evenimente se consumă la doar trei – patru zile după ce Consiliul UE anunța că negocierile pentru aderarea Turciei sunt în impas. „Constatăm cu mult regret că, în pofida repetatelor solicitări, Turcia refuză să-și îndeplinească obligațiile.” După întâlnirea ministrului de externe Ahmed Davutoglu cu oficialii europeni, acesta a fost dur și inflexibil: „Fără Turcia, UE nu va fi completă, nu va avea continuitate strategică și geografică. Credem că avem nevoie de o nouă perspectivă strategică în relațiile noastre.” Și pentru a pune capac la toate, el a pledat pentru anularea embargoului european asupra armamentului destinat rebelilor sirieni: „Poporul sirian are dreptul la autoapărare!” La trei zile după aceste declarații, centrul Istanbulului era în flăcări, iar în piețele din Izmir, Ankara sau Bursa sute de persoane protestau. S-a ajuns într-un punct dificil în care se cere „Jos guvernul fascist!”. Evenimentele sunt exploatate de vecinul-dușman Siria care amplifică starea de tensiune, acuzându-l pe Erdogan de crime împotriva propriului popor. Încă nu au vorbit despre „dreptul turcilor la autoapărare”…

Pentru comunitatea internațională, Turcia reprezintă ultimul reper de stabilitate în Orientul Apropiat, la granița cu Siria cuprinsă de un interminabil război civil, cu Palestina, cu Irakul și Iranul. Pe de altă parte, kurzii din nord-estul Turciei de-abia așteaptă destabilizarea puterii de la Ankara pentru a începe o nouă răscoală. Și totul pare să fi pornit de la distrugerea unui parc… Îmi amintesc de 1989, când România a explodat pornind (conform datelor oficiale…) de la transferarea forțată a unui popă dintr-o parohie în alta… Și atunci, câteva zeci de credincioși au protestat în fața casei lui Tökes. Ce a urmat, știm (cu aproximație…). Ce se va întâmpla în Turcia vom vedea în zilele următoare.

Ștefan RADU