Un accident nefericit?!

Romulus Dan BUSNEA

După reconfirmarea în funcție a președintelui Traian Băsescu, românii nu mai vor vorbe, ci fapte, pentru că s-au plictisit să tot fie păcăliți că trăiesc bine, cînd de fapt ei trăiesc prost. Deși este puțin probabilă, schimbarea mult dorită în România devine mai mult decît necesară. Poate că acest referendum va reprezenta, pentru președintele repus în funcție, un serios avertisment, un semnal de alarmă pentru politica pe care o va promova în perioada următoare.
Din păcate, tot acest joc politic în care este antrenată o țară întreagă, nu este decît o mare cacealma. Reușita președintelui se datorează faptului că acesta a avut cîțiva consilieri de imagine foarte buni care au făcut în așa fel încît toate acțiunile și faptele acestuia să consoneze cu bucuriile simple ale poporului, fapt ce a atras simpatia majorității celor care s-au dus să-l voteze. Traian Băsescu este un personaj care s-a aflat într-un permanent exercițiu de popularitate, care a prins foarte bine la public. Un public care l-a considerat pe Băsescu ca pe unul de-al nostru; în speță, un om mai mult decît normal, care înjură, scuipă, mănîncă semințe la fotbal, bea cot la cot cu alegătorii și se distrează de minune ori de cîte ori are prilejul (la munte, la mare și-n orice împrejurare). Din punctul de vedere al impactului pe care imaginea președintelui o produce în mediile de informare externe, situația se schimbă radical. Ca exemplu putem lua o părere a unei personalități marcante de la Radio France Internațional (RFI), gazetar și scriitor, un bun specialist în Estul european. Este vorba de Pierre Amon, care vede în președintele Băsescu un om de port, uns cu toate alifiile și șireteniile marinărești. Așa cum foarte bine observa reputatul gazetar francez în urma experienței pe care a trăit-o cîțiva ani la Marsilia, prezența portului în viața orașului a deteriorat caracterul și comportamentul locuitorilor, în sensul că școala vieții a devenit acolo suverană, dură și brutală. Cam aceasta este și caracteristica ce denotă din atitudinea președintelui, numai că o funcție de președinte – cea mai înaltă din stat – presupune o altfel de școală. Adică, președintele trebuie să fie un simbol, un intelectual, un diplomat, o inteligență bazată pe multă rațiune, pe eleganță diplomatică. Amon ne trimite cu gîndul la foștii mari președinți ai Franței – Mitterand și Chirac, care au reprezentat cum nu se poate mai bine Franța cu tot ce are ea mai bun: onoare, cultură și istorie. Aceștia au atras astfel atenția că președinții țărilor europene nu sînt străini de scenele cu jongleriile produse de „fachirul Băsescu”, un președinte jucător cu atitudini de multe ori nedemne pentru un șef de stat civilizat.
S-a tot pus întrebarea, de către mulți analiști politici europeni, justificată, de altfel: cum de-au ales românii ca simbol de reprezentativitate un personaj de periferie, arțăgos și cu apucături imprevizibile, ale căror consecințe nu pot fi ușor calculabile? După aceștia, un astfel de președinte nu poate reprezenta o Românie în spiritualitatea ei esențială. Ba, unii, cred că se va face de rîs în relațiile cu diplomația europeană. în viziunea acestor europeni adevărați tipul de șef de stat – de gen Traian Băsescu – impulsiv, acultural, lipsit de capacitatea unei bune comunicări, permanent conflictual, este destul de greu de înțeles și cu atît mai greu de acceptat într-o lume care pune un accent deosebit pe arta compromisului și a comunicării inteligente.
Pentru gazetarul francez, președintele Băsescu este considerat un antieuropean prin filoamericanismul său declarat public, unul din cei care, nu o dată, a implorat bunăvoința SUA ca să rămînă la putere prin orice mijloace, inclusiv prin subordonarea serviciilor secrete. Ignoranța domnului Băsescu față de celelalte puteri ale statului își manifestă, de regulă, reversul: exercitarea asupra acestora, în diferite ocazii, a unui autoritarism contrar prevederilor constituționale, drept pentru care a și primit un cartonaș galben ce i-a adus suspendarea.
Pentru cei care încă mai cred în discursurile emoționale, domnul Băsescu se dovedește a fi un adevărat maestru în a le grăi oamenilor exact ce vor ei să audă și care, ulterior, se transformă în alegători îmbătați cu apă chioară, cu iluzii, cu veșnicele gogoși electorale, încrezători într-o zicală adaptată și potrivit căreia „tot ce zboară se și mănîncă”. Părerea lui Pierre Amon, un om „din afară”, despre reprezentativitatea unui președinte, este elocventă: „Dacă voi,românii, considerați că un om ca Băsescu vă reprezintă spiritual și comportamental, dacă el este imaginea voastră în lume, apoi vă meritați soarta. Eu, unul, îi prefer de la voi pe Titulescu, Martha Bibescu, Cioran, Brîncuși, Eugen Ionescu, George Enescu, Eliade; ăștia da, vă conferă o aură europeană; jucătorul vostru de astăzi e un accident nefericit al istoriei”.
O astfel de părere ar trebui să dea de gîndit tuturor fanaticilor care încă mai cred cu tărie că președintele Băsescu mai este în stare să shimbe ceva în România.istrează de minune ori de cîte ori are prilejul (la munte, la mare și-n orice împrejurare). Din punctul de vedere al impac

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!