Un alt fel de inundații

Casa cu izvoare

• după inundațiile din vara acestui an, din podelele unor case din comuna Sarata a început să izvorască apa n ca să poată lăsa loc de scurgere apei care țîșnește de sub dușumea și de prin pereți, proprietarii caselor și-au brăzdat curțile și grădinile cu șanțuri adînci de jumătate de metru n autoritățile locale au cerut sprijinul mai marilor județului pentru strămutarea acestor oameni

Blestemul inundațiilor lovește anul acesta în valuri județul. Jumătate din comune au fost măturate de ape în luna iulie, alte cîteva zeci au avut de suferit în urma viiturilor din luna august, iar în altele efectele inundațiilor abia acum încep să se întrevadă. în această din urmă situație se află și comuna Sarata. Costică Chiper, primarul localității, spune că, dacă în timpul ploilor din luna august a reușit, cum-necum, să o scoată la capăt, situația în care se află acum, la trei săptămîni după dezastru, pare a fi una fără ieșire.
„Abia de acum începem să avem probleme. Avem deja, în mai multe zone, alunecări de teren, iar în cîteva case au început să apară izvoare. Țîșnește apa și din podele, și din pereți”, povestește Costică Chiper. Una din casele la care se referea primarul din Sarata este și cea a Elenei Prisecaru, din satul Dealu Nou. Construită în urmă cu mai bine de o jumătate de secol, casa mai are puțin și se prăbușește peste proprietară. Pereții au început să se macine, iar de sub podea se aude mustind apa la fiecare pas pe care îl faci prin casă. Nu este primul an cînd Elena Prisecaru are probleme din cauza infiltrațiilor. „în fiecare am am avut probleme cu apa care se scurgea de pe deal după cîte o ploaie mai sănătoasă. Ca anul ăsta, însă, nu a fost niciodată. Nu știu de unde mai izvorăște atîta apă. Am ajuns să fac șanțuri prin podea, ca să las loc apei să se scurgă din casă”, ni se plînge femeia.

Rețea de șanțuri prin curte și grădină

Șanțurile săpate în casă dau în curtea care arată ca o adevărată cazemată. Prin canalele adînci care brăzdează ograda femeii de la un capăt la altul, apa curge cu repeziciune la vale. E limpede și clară ca cea a unui izvor de munte în care te aștepți, parcă, să găsești și vreun păstrăv, doi. „Haideți să vă arat de unde izvorăște”, spune femeia, luînd-o voinicește la deal, prin grădină. Panta e atît de abruptă, încît nu o poți străbate fără să te sprijini, din loc în loc, măcar de un trunchi de copac. Bătrîna, la cei 70 de ani ai săi, urcă iute, fără să se atingă, măcar, de crengile vreunuia din copacii pe care îi are în livadă. Pășește printre șanțuri cu abilitatea unui acrobat. „V-am spus să aveți grijă la șanțuri!”, ne ceartă bătrîna în momentul în care a văzut că am rămas cu un picior înțepenit în groapa mocirloasă. Nu mai pierde degeaba timpul și reia drumul la deal, cu repeziciune. Se oprește, la un moment dat, lîngă un copac și ne arată un loc împrejmuit cu cîteva garduri improvizate. Un susur abia șoptit se aude din mijlocul locului îngrădit . „Uite, de aici izvorăște apa!”, spune femeia, în timp ce mai dă o ocheadă prin grădină, să vadă dacă toate lucrurile sînt la locul lor.

Singura soluție, strămutarea

Nu prea o trage inima să lase baltă așa o minunăție de grădină, dar n-are încotro. „Cît oi fi de bătrînă, văd eu cum o să fac și o să îmi încropesc un alt culcuș în altă parte. Ce mă fac dacă mă trezesc într-o noapte că îmi cade casa asta peste mine?! Pereții au început deja să se macine. Siguranță aici nu mai am”, mai spune femeia, parcă îmbărbătîndu-se singură.
Ieri dimineață și-a luat inima în dinți și s-a dus la primărie să îi ceară primarului să o ajute să își facă o altă casă în altă parte. „Am lăsat acolo o cerere, că așa a zis dom’ primar. Am scris acolo că am pămînt la ieșirea din sat și că, dacă se poate, să mă lase să fac acolo casă. Nu știu dacă s-o putea, că pămîntul pe care îl am e în suhatul comunal și acolo toate proprietățile sînt în devălmășie. Cel mai tare mi-e frică de oameni, că tare îs răi. Dacă o să văd și o să văd că nu o să o scot cu nimeni la capăt, am să mă duc și eu și am să îmi îngrădesc ici o parcelă de o sută de metri, colo o alta, pînă cînd am să îmi ocup toți cei 600 de metri pătrați pe care îi am eu acolo cu act de proprietate. Să văd, atunci, ce o să mai zică lumea? «Nu vreți, fraților, să mă lăsați și pe mine să îmi iau și eu bucata mea într-un colț, atunci faceți bine și ocoliți bucățile astea îngrădite, că-s ale mele», așa am să le zic”, mai spune bătrîna cu năduf, în timp ce își înnoadă năframa la spate.
Costică Chiper crede, însă, că nu o să se ajungă la o astfel de situație. „Nu doar Elena Prisecaru este într-o astfel de situație. Mai avem în comună alte două familii în satul Talpa, cărora apa le mustește în case. încercăm să cerem sprijin de la Prefectură și Consiliul Județean pentru a oferi ajutor acestor familii să își poată construi alte case”, dă asigurări primarul din Sarata. (Elena SOLOMON)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!