Un bacauan studiaza inginerie seismica in Tara Soarelui Rasare

– Horea Sibisteanu a terminat Facultatea de Constructii si Instalatii din Iasi – acum el invata la un master de doi ani in Japonia despre ingineria seismica – tara shogunilor este o experienta unica si extraordinara pentru el, iar zi de zi invata altceva despre un popor si o civilizatie situate la capatul pamintului – Horea s-a obisnuit cu pestele crud, zgirie-norii sau cutremurele

Un bacauan studiaza modul in care se construiesc cladirile cu grad ridicat de resistenta la cutremure, in Japonia. Horea Sibisteanu a obtinut bursa pentru un master in inginerie seismica, finantata de guvernul nipon. „Am terminat in 2010 inginerie civila in limba engleza la Facultatea de Constructii si Instatatii din cadrul Universitatii Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iasi. In toamna urmatoare m-am inscris la master, studiind Reabilitare si Cresterea Sigurantei in Constructii. Profesorul meu coordonator de la licenta si-a facut doctoratul acum vreo 15 ani, in Japonia, la Yokohama. In fiecare an primeste niste pliante si formulare pentru cei ce vor sa incerce sa studieze la ei la unviersitate. Mi-a zis de aceasta oportunitate. La inceput nu am vrut sa merg, dar dupa doua luni m-am razgindit si am inceput sa imi depun actele. La master programul era mult mai lejer si aveam ore trei zile pe saptamina. Am incercat sa imi caut in tara un loc de munca si nu am gasit nimic. Nimeni nu dorea sa ma angajeze pentru ca nu aveam experienta. Apoi am incercat voluntariatul, sa merg pe santier si sa invat meseria, insa nici asa nu a mers. Mi s-a zis ca sint bataie de cap, ca inginerii nu au timp sa imi raspunda la intrebari si ca as incurca”, a declarat Horea Sibisteanu.

De la Iasi, la Waseda

Suparat din cauza refuzurilor primite in tara, Horea s-a decis sa ia calea shogunilor. A inceput sa isi faca dosarul pentru Japonia. Initial a vrut sa mearga la Yokohama, dar unul dintre profesorii niponi colaboratori s-a transferat la Waseda, cea mai mare universitate particulara din Japonia si una din cele mai renumite. Asa ca a depus formularele pentru amindoua. „Ambele universitati aveau cite sase locuri cu bursa de timp G8, oferita de statul japonez pentru studentii din tarile in curs de dezvoltare. Am fost acceptat prima data de Waseda si le-am dat lor raspunsul ca merg la ei. A fost cea mai buna alegere pentru ca Yokohama Techinical University nu mai e ce a fost odata”, mai povesteste bacauanul. Dupa ce a fost acceptat de universitate, a primit confirmarea pentru bursa si de la guvernul japonez. In Japonia, masterele au doi ani si sint altfel decit in Romania. „Eu sint student la „Graduate School of Creative Science and Engineering” – Departamentul de Mediu si prevenirea dezastrelor. In cadrul acestui departament fac parte din laboratorul profesorului M. Hamada, laborator de inginerie seismica. Asta inseamna ca trebuie sa imi aleg un numar de cursuri, iar lucrarea mea de dizertatie si proiectul de cercetare este unul din proiectele laboratorului si este finantat de catre laborator. Pe linga creditele pe care trebuie sa le acumulez, ca sa absolv, trebuie sa realizez un proiect de cercetare si o teza de dizertatie. Proiectul meu este despre efectele cutremurului de anul trecut asupra a doua tunele subacvatice din Golful Tokyo”, mai marturiseste studentul. In Japonia sistemul de notare este ca la americani. Un masterand trebuie sa acumulez 20 de credite pe doi ani ca sa termine. Un curs are doua credite, iar seminarul trei. „Am crezut ca o sa scap de cursuri teoretice si o sa am mai multe cursuri practice, dar este la fel de multa teorie si aici. Profesorii sint foarte incintati de studentii din Romania petru ca au o baza buna teoretica. In Japonia scoala incepe in aprilie. In septembrie, cind am venit eu, de fapt incepuse semestrul doi. Acum e vacanta mare, timp de doua luni, insa vancanta asta, ca si cea de vara, e doar pentru studenti. Masteranzii, doctoranzii si research-erii nu au vacanta. De fapt au atit cit le da profesorul. Noua ne-a dat doua saptamini”, mai povesteste Horea.

Tokyo, un oras al haosului organizat

Cind a ajuns in Aeroportul Narita, dupa 16 ore de zbor, Horea era rupt de oboseala. „Primul lucru pe care l-am vazut au fost oamenii care purtau masti. Sincer m-am speriat si am zis ca le poarta pentru ca aerul este prea poluat. Apoi am aflat ca sint raciti si nu vor sa ii imbolnaveasca pe cei din jur. Totul mi se parea amar, inclusiv apa si mirosul aerului, a Curry. Era ciudat sa vad numai asiatici pe strada. A doua zi a trebuit sa merg la faculate si atunci a fost socul mai mare. Universitatea e oarecum in centrul orasului, asa ca primul lucru pe care l-am vazut au fost zgirie-norii din departare. M-a surprins placut ordinea si bunul simt al tututor, faptul ca se aliniaza in linie, in fata usii trenului si nu se imbulzesc ca la noi, faptul ca te saluta de nenumarate ori cind intri intr-un magazin si faptul ca incearca sa te ajute cind ii intrebi ceva. Nu vorbesc mai de loc engleza. Nici macar la serviciul pentru straini de la primarie. Am avut mare noroc, in primele doua saptamini ca m-am imprietenit cu studentii internationali din camin. De pe 7 septembrie pina pe 20 am avut un program stabilit de cei de la universitate, pentru a ne adapta”, mai marturiseste Horea. Despre Tokyo spune ca este ingrozitor de mare: „nu este trafic mai de loc pentru ca japonezii nu prea conduc. Este complicat sa ai masina. In tren este ingrozitor. Exista zile in care esti impins de personalul din statie sa intri in tren. Este foarte curat si plin de verdeata. Sint multe parcuri, in schimb strazile sint inguste si cladirile sint foarte diferite, ceea ce il face un pic cam haotic. Nu prea gasesti cosuri de gunoi, pentru ca totul se recicleaza, dar nu e gunoi pe jos. Oamenii sint ordonati si se merge pe benzi, pe trotuar. Cred ca daca ar trebui sa il caracterziez intr-o expresie as spune: haos-organizat”. Cind a plecat in Japonia, Horea stia doar citeva lucruri generale. Era interesat mai mult de hi-tech decit de cultura si civilizatie. Asa ca experienta a fost suprema pentru el. A descoperit Japonia zi de zi. I-a fost greu cu fusul orar si caldura umeda. Incet a descoperit si mincarea nipona. „Am ramas dezamagit cind am vazut ca wasabi e de fapt hrean, asta pentru ca toate pititipoanecele de la tv zic ca wasabi e cel mai bun condiment ever. A fost ciudat la inceput sa maninc peste crud, insa acum imi place la nebunie”, mai spune bacauanul.

Numara cutremurele le Facebook

Una din secretarele de la Iasi i-a spus ca o sa ii fie frica pentru el, din cauza cutremurelor si sa ii zica la intoarcere ce a simtit. „Am decis sa le numar si le postez pe facebook. Nu stiu cite sint pe zi, dar sint cu zecile, insa nu le simti pe toate. Eu in sase luni am simtit 43 de cutremure, de peste cinci grade. Uneori stau pe scaun si ma intreb daca mi se pare ca se misca sau chiar se misca pamintul”, mai dezvaluie Horea. Japonezii au fost prietenosi cu el. Il priveau chioris la inceput, crezind ca este american, dar dupa ce au aflat ca este roman lucrurile s-au schimbat. Despre Romania ei stiu doar de Nadia Comaneci, Ceausescu, vampiri, trupa Ozone si Alexandra Stan. „Toti sint prietenosi, te ajuta cind ai o probema. Dar totul este de suprafata, de colegialitate pentru ca nu te invita in oras cu ei, in timpul liber. Este o comunitate de romani in Chiba, unde au si o biserica, dar nu am fost niciodata acolo. Mai sint doi romani care studiaza la aceeasi universitate cu mine. Sint singurul bacauan”, a precizat Horea Sibisteanu. Programul lui este destul de incarcat, scoala fiind pe primul loc. Urmeaza apoi discutiile pe Internet cu familia, prietenii si blogul personal. Duminica insa este zi de plimbare si de acumulare de noi experiente extraordinare intr-o tara extraordinara.