• Aurel Ștefănescu a făcut doi ani de pușcărie în închisorile comuniste • el nu a dezvăluit niciodată familiei motivul arestării și nici nu a povestit despre suferințele îndurate
Aurel Ștefănescu s-a stins din viață acum două săptămîni. În 1952 el a fost ridicat de securiștii de la Letea, unde lucra în meseria de contabil, și dus la închisoare. „Nu am aflat niciodată care a fost motivul arestării lui. Eu eram la serviciu și m-a sunat mama. Trei indivizi veniseră acasă la noi și au răscolit totul, apoi au plecat. Mi-am dat seama că s-a întîmplat ceva. M-am dus la serviciu la el, iar colegii mi-au spus că a fost arestat. Într-un suflet am alergat pînă unde era sediul securității, dar aici nimeni nu mi-a zis nimic. M-au amenințat că mă arestează și pe mine și m-au trimis acasă să aștept”, povestește Georgeta Ștefănescu, soția fostului deținut.
Așteptarea femeii a durat doi ani. În tot acest interval de timp ea a încercat să afle răspuns la dispariția soțului, dar mereu a găsit ușile închise. „Nopțile plîngeam. La serviciu încercam să muncesc cît mai mult pentru a uita de griji. Copilul era mic. Noroc de mama, care m-a ajutat. Am trecut prin clipe tragice. Nimeni nu voia să-mi dea vreo explicație. M-am gîndit că l-au arestat pentru că ascultam Vocea Americii și Europa Liberă. De la colegii lui de serviciu am aflat că ar fi dat bani pentru deținuții din închisori, în autobuzul cu care se întorcea de la serviciu. Dar nu știu dacă pentru aceste lucruri a fost arestat. Tîrziu, după ce soțul meu a ieșit din închisoare, am aflat de la cineva că ar fi fost închis la Aiud. După doi ani a apărut la ușă și ne-am reluat viața”, mai spune Georgeta Ștefănescu.
Odată ieșit din închisoare, Aurel Ștefănescu nu a vrut să vorbească cu nimeni despre anii petrecuți în carcera comunistă. Nimeni nu a putut scoate o vorbă de la el. Nici măcar cumnatul său, de care era foarte apropiat. „Era un om foarte hotărît, bun la suflet, darnic, dar cînd nu voia să spună ceva puteai face orice. Tăcea mîlc. L-am întrebat dacă a avut de suferit, cum s-au comportat gardienii și securitatea cu el, de ce l-au arestat, dar nu a vrut să scoată o vorbă”, își mai amintește văduva. După cei doi ani de temniță, Aurel s-a angajat la Trustul de Construcții, tot contabil, de unde a ieșit la pensie. Pentru cei doi ani de temniță, soția fostului deținut beneficiază de prevederile Legii 118. Moartea lui a lăsat în urmă o enigmă la care familia a renunțat demult să o dezlege. (C.T.)
Lasă un răspuns