• Vasile Zaharia a fost părăsit la secția de diabetici a Spitalului Județean Bacău • după trei luni de ședere în spital, el a fost în cele din urmă internat la azilul de bătrîni din Comănești
Copiii sînt pentru majoritatea părinților cea mai mare realizare și singurul sprijin la bătrînețe. Sau cel puțin așa ar trebui să fie. Vasile Zaharia a știe probabil cel mai bine ce ar trebui să însemne acest lucru. „Eu și soția mea nu am putut avea copii. Am înfiat-o pe Cristina cînd era mică și ne-am zbătut să-i asigurăm un trai decent și lipsit de griji. Ne-am gîndit că la bătrînețe va fi cineva care să ne ajute și pe noi. Dar ne-am înșelat amarnic. Soția a murit anul trecut și de atunci am avut numai probleme”, începe să povestească despre necazurile lui bătrînul de 67 de ani.
Vasile Zaharia este diabetic dependent de insulină. El a fost internat de mai multe ori pe parcursul anului trecut, la secția de profil din cadrul Spitalului Județean Bacău. Ultima oară a fost adus la urgențe cu Salvarea și a fost internat pe 30 octombrie 2002. A rămas în spital pînă ieri, cînd a fost internat la azilul de bătrîni din Comănești, pentru că nimeni nu s-a interesat de el, iar spitalul nu mai putea să-l găzduiască. Instituția băcăuană a cerut sprijinul Inspectoratului Teritorial de Stat pentru Persoanele cu Handicap (ISTPH) din Bacău, pentru a-i face un loc în cămin. „Am fost contactată de spital și mi-au spus că există la secția de diabetici un bătrîn abandonat. Am solicitat o anchetă socială din partea primăriei, care a fost finalizată pe 10 ianuarie”, ne-a declarat Rodica Pădureanu, inspector șef la ISTPH Bacău. Din anchetă reiese că Vasile Zaharia are o fată adoptivă, Cristina Blanariu, care locuiește în Buhuși. La rîndul ei, Cristina a avut din prima căsătorie o fetiță pe care a dat-o părinților ei să o crească, dar pentru că nu au avut resurse financiare, au dat-o la stat. Din spusele asistentului social care a întocmit ancheta reiese că bătrînului i s-a luat mobila din apartamentul său de pe strada Energiei și i s-a schimbat yala de la ușă. Din această cauză, relația dintre bătrîn și fiica sa era una foarte tensionată.
În replică, fata acestuia, Cristina Blanariu, ne-a spus că „între mine și tata au fost probleme încă din 1988, cînd mi-a luat copilul și m-a zvîrlit în stradă. Noi nu am mai vorbit 14 ani, dar cînd a murit mama, anul trecut, m-am dus la înmormantare. Am șters totul cu buretele și am vrut să am eu grijă de el. Am stricat contractul pe apartament pe care îl încheiase el cu o familie și l-am luat la Buhuși să-l îngrijesc. Aici m-am trezit la ușă cu poliția, care l-au luat și l-au dus la spital la Bacău, spunîndu-mi mie că l-am sechestrat. Nici măcar nu m-au lăsat să-l vizitez la spital”. Bătrînul ne-a spus că în tot timpul cît a stat la Buhuși, fata lui nu i-a dat nimic să mănînce și că l-a ținut sechestrat între cei patru pereți ai garsonierei. Nimeni din familie nu l-a vizitat cît a fost internat. „A fost externat la cererea fiicei în decembrie sub pretext că trebuie să meargă la notariat să semneze niște acte. Apoi a fost adus cu Salvarea la urgențe și el a susținut că a fost luat de pe stradă”, ne-a spus și medicul curant al bătrînului.
După aproape trei luni petrecute în spital, unitatea a hotărît să găsească o cale de rezolvare a problemei bătrînului, deoarece nu mai putea fi găzduit aici la nesfîrșit. „Am hotărît ca Vasile Zaharia să stea temporar la azilul de bătrîni de la Comănești, pînă cînd familia îl va lua acasă. Dacă nu vor face acest pas, bătrînul va rămîne în cămin”, a mai spus inspectorul șef de la ISTPH Bacău. Vestea mutării bătrînului într-un cămin a fost primită foarte bine de fiica adoptivă a acestuia, „deoarece tata e cu două fețe și nu te poți înțelege cu el. În plus, eu am patru copii mici și nu îmi permit să îl îngrijesc și pe el. Voiam să vînd apartamentul de la Bacău și cu banii obținuți să ne luăm ceva mai spațios în Buhuși, ca să îl aduc atît pe el cît, și pe fata de la stat. Dar e mai bine că este la cămin”, ne-a mai declarat Cristina Blanariu. Chinurile bătrînului s-au terminat în cursul zilei de ieri și, la ieșirea din spital, el spera că acolo va fi mai bine. „Măcar acolo sînt alți bătrîni care au fost părăsiți ca și mine. Voi avea cu cine vorbi și voi fi îngrijit. Dar nu va fi ca acasă, în mijlocul familiei”, a încheiat cu o lacrimă în colțul ochilor Vasile Zaharia. (C.T.)
Lasă un răspuns