• sala de petreceri din comună, administrată de primărie, ar fi, spune respectivul, pe terenul lui și de aceea le cere bani nuntașilor • primăria se judecă cu persoana în cauză, iar polițiștii, deși știu despre situație, nu fac nimic
La Zemeș, mirii care își organizează nunțile în Sala de Festivități ce aparține primăriei din localitate sînt obligați, în mod paradoxal, să achite două taxe. Prima dintre acestea, în valoare de 100 de euro, o plătesc proprietarului clădirii, respectiv la primărie, iar cea de-a doua, în sumă de două milioane de lei, o achită unui localnic, Mihai Rotilă. Acesta, de la sine putere, a fixat această taxă pe motiv că sala în cauză, construită în urmă cu zece ani, s-ar fi ridicat pe un teren ce i-ar aparține, dar pentru care nu posedă titlu de proprietate. „Sala de Festivități se află amplasată pe domeniul public. Însă, persoana în cauză revendică suprafața de teren ocupată de construcție. În privința acestui aspect, menționez că, de o bună bucată de timp, primăria se află în litigiu cu Mihai Rotilă, după ce cazul a fost instrumentat de mai multe instanțe judecătorești. Acum așteptăm verdictul de la Înalta Curte de Casație.
Autorizația de construcție a sălii a fost obținută pe baza certificatului de urbanism nr. 30/2.071993, iar clădirea este proprietatea Consiliului Local. Taxa în plus pe care o percepe respectivul cetățean nu are vreo legătură cu primăria și nici un așa-zis contract de închiriere pe care el îl semnează cu organizatorii nunții nu a ajuns la noi. Cazul este cunoscut și la postul comunal de poliție, însă, pînă în prezent, nu am fost înștiințați că s-ar fi luat vreo măsură pentru normalizarea lucrurilor”, ne-a declarat Ioan Șelaru, primarul din Zemeș.
Mihai Rotilă stipulează în contractul de închiriere, pe care îl încheie cu beneficiarii sălii, că respectivul document se semnează în patru exemplare. Dintre acestea, unul ar urma să fie depus la proprietarul clădirii, iar un altul la Secția Financiară, fapt care, pînă acum, nu s-a petrecut. Acest lucru ridică serioase semne de întrebare și asupra impozitării venitului care îl obține prin această practică. Nu de mult, omul a mai montat și două porți imense, cu lacăte pe măsură, bine ancorate în beton, ca să fie sigur că în sală nu va intra nici o muscă fără știrea lui, dar mai ales să nu-i scape din mîini o altă sumă. (Mihai VIERIU)
Lasă un răspuns