• Dănuț Diaconu a plecat în 1998 din bazinul Rovinari și s-a apucat de afaceri în satul natal • la Nicolae Bălcescu el a construit o casă, după care și-a deschis un magazin alimentar și un bar
Dănuț Diaconu a lucrat mai bine de 22 de ani în Bazinul Olteniei, la Rovinari. A fost brigadier și apoi maistru în exploatare la o carieră de suprafață. „La Rovinari am ajuns datorită vieții. Eram tînăr și nu aveam o locuință. Soția era însărcinată și o perioadă am stat la părinți, dar apoi ne-am mutat în podul unui imobil. Aici n-aveam gaze și lumină. Nu mai știam ce să fac. M-am dus la forțele de muncă și am cerut un serviciu, oriunde și orice, numai să îmi dea casă. Visul meu era să am casa mea. Am fost trimis la Rovinari. În trei zile mi-au dat cheile de la apartament și m-am stabilit acolo”, și-a început povestirea Dănuț Diaconu.
La Rovinari soții Diaconu au lucrat liniștiți pînă în 1997, cînd au început disponibilizările. „Ni s-a spus să alegem. Mariana, soția mea, lucra și ea acolo. Întîi a fost lăcătuș mecanic, apoi lopătaș. Făcea muncă brută. Șefii ne-au spus clar că unul dintre noi trebuie să plece. Ne-am sfătuit și am hotărît să renunțe ea. După un an am avut și eu aceeași soartă. Între timp, strînsesem bani și ne-am cumpărat o bucată de pămînt la Bacău, unde, în 1992, începusem construcția unei case”, mai spune fostul șomer.
Rămași fără un loc de muncă, într-un oraș mort din perspectiva reangajării, soții Diaconu au hotărît să se întoarcă acasă, în comuna Nicolae Bălcescu. Abia atunci a început cu adevărat greul. „În urma disponibilizării eu am primit 36 de milioane de lei, iar soția doar 12 milioane. Toți banii i-am investit în casă și într-un magazin alimentar. A fost o perioadă cruntă, pentru că ne trebuiau bani ca să ne deschidem afacerea noastră. Mergeam, indiferent dacă era ger sau ploaie, în fața bisericilor și vindeam cuie, lenjerie, becuri, baticuri și strîngeam toți banii la teșcherea. La început, magazinul nostru era o scîndură pe care vindeam. Apoi am mers prin oraș și am mai văzut și eu cum procedaseră alții. Atunci am înțeles că, fără să modernizez și fără îmbunătățiri, n-am nici o șansă. Așa că ne-am apucat serios de lucru. Toți banii i-am investit în materiale. Am schimbat intrarea bucătăriei la stradă. Cu mîna mea mi-am construit o betonieră. Noi am zidit casa și magazinul. Totul a fost făcut de noi, pentru că nu ne permiteam să cheltuim bani pe ajutoare. Trei ani de zile am fost ca la pușcărie. Munceam de dimineață pînă noaptea”, mai povestește Dănuț Diaconu. Încet dar sigur, eforturile soților Diaconu au început să se contureze. După casă și-au terminat de ridicat magazinul și apoi un bar.
Afacerea micului întreprinzător este mereu amenințată
Dacă cineva își închipuie că odată devenit patron viața devine lipsită de griji se înșeală amarnic. Dănuț Diaconu muncește din greu în fiecare zi. Munca începe la 4.30 dimineața și se termină la unu noaptea. Acum vrea să se extindă. Are în proiect mărirea barului cu încă o încăpere și, dacă acest lucru îl va putea duce la bun sfîrșit, se va opri. Familia Diaconu nu poate spune că a agonisit ceva bani pentru bătrînețe, deoarece tot ceea ce cîștigă investește.”Dacă vine cineva să mă scuture de bani nu găsește altceva decît ce am scos din vînzare în ziua respectivă”, ne explică patronul. Barul și magazinul alimentar sunt aprovizionate de la diferite firme, direct de la producător. Faptul că unele firme oferă discount este singurul mare avantaj de care se bucură afacerea familie Diaconu. „E greu să iei marfă pe credit și, în general, e greu cu aprovizionarea. Nici măcar împrumut în bancă nu am putut să fac, fiindcă e prea multă hîrțogăraie și te usucă de bani. Ca Asociație Familială nu te bagă nimeni în seamă și nu pot împrumuta bani. Eu mă limitez la ceea ce am și fac mai mereu doar o comandă, pentru că nu vreau să fac datorii. Sînt zile în care, dacă nu am bani de o navetă cu 150 de kilograme de pîine, iau numai o sută și vînd doar atît. Noroc că unele firme sînt mai îngăduitoare și te mai lasă la plată. Dar trebuie să fii corect. În ziua fixată trebuie să dai banii pentru că altfel îți pierzi credibilitatea”, ne dezvăluie Dănuț Diaconu unul dintre secretele succesului afacerii sale.
Șansa lui Dănuț Diaconu a fost Viorica Gălățeanu, șefa firmei Siameza, care, prin contract cu Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă, le oferă șomerilor consultanță pentru deschiderea unei afaceri. „La început nu știam nimic și fără ea nu știu ce aș fi făcut. Acum treburile sînt clar împărțite în familie. Eu construiesc și fac aprovizionarea, soția vinde și ține contabilitatea”, ne-a mai explicat capul familiei Diaconu. El își dorește ca pînă în septembrie să pună la punct tot spațiul și să facă o deschidere pe cinste, cu sfințire și invitați.
Afaceristul a fost prădat de hoți
Ca și cînd nu ar fi avut destule probleme datorită birocrației și a lipsei banilor, barul și magazinul fostului șomer a fost călcat de hoți. „Era în seara în care a avut loc gala Hagi. După meci, oamenii s-au retras și am închis. Era vreo două noaptea. La ora cinci dimineața, cînd ne-am deschis magazinul, era „curat”. Spărgătorii furaseră televizorul color, video, barometrul de la dozator, cașcavalul, brînza topită, mărunțișul din casă, țigările și chiar o ladă de pîine. Imediat ce am observat că am fost prădat, am anunțat poliția din Bălcescu, dar au sosit abia pe la 8.30, cînd au venit cei de la poliția din Bacău”. Paguba a fost de peste 35 de milioane de lei. Fostul șomer a vrut să nu mai facă nimic, dar, încurajat de mama și soția lui, a luat-o de la capăt. A fost nevoit să mai cheltuie 70 de milioane ca să cumpere, pe lîngă produsele noi, și ce-i fusese furat. Cifra de afaceri a firmei lui Dănuț Diaconu a fost de peste 70 de milioane de lei, bani care sînt reinvestiți de minerul cu inițiativă.
Inițiativa fostului miner a fost apreciată și de James Rosapepe, fostul ambasador al SUA
În 1999, la Nicolae Bălcescu a venit în vizită James Rosapepe, fostul ambasador al Statelor Unite în România. Acesta a dorit să vadă ce a realizat un miner disponibilizat, mai ales că atunci era la modă ca minerii să-și dea foc prin fața primăriilor. Pentru vizita ilustrului oaspete american a fost ales și Dănuț Diaconu. „Era în luna august. A venit la noi cu soția lui. L-am întîmpinat cu pîine și sare. Fetița mea era îmbrăcată în costum național. După obiceiul locului, le-am pus pe umeri prosoape tradiționale și se uitau foarte mirați. Nu știau ce vrem să facem. Soției mele i-au adus un buchet de orhidee și i-am spus ei, după ce ambasadorul a plecat, că nici pe mormînt n-o să aibă parte de asemenea flori. Apoi a început ospățul. Cel mai mult au apreciat puiul la ceaun cu mămăliguță”, își mai amintește patronul barului „Minerul”. După masă, Dănuț a rămas cîteva clipe singur cu ambasadorul și, spre surprinderea lui Dănuț, James Rosapepe i-a spus în românește: „Mă bucur de faptul că ați reușit să vă realizați” și ne-a urat mult succes și sănătate. A fost prima dată cînd patronul din Bălcescu a stat față în față cu o oficialitate americană și poate ultima. Deși nu au mai ținut legătura, un pui la ceaun se va găsi oricînd în casa lui Dănuț pentru un oaspete de așa calibru.
Întreaga trudă a familiei Diaconu a fost pentru cei trei copii, deoarece Dănuț vrea să le asigure un viitor fericit și să nu treacă și ei prin chinurile de care a avut parte pînă acum el și soția lui. „Dacă eu nu am avut parte decît de muncă, vreau ca ei să aibă ce-și doresc și să știe să respecte munca mea. Eu ce am putut am făcut pentru ei. De-acum e rîndul lor”, mai spune plin de optimism minerul care prin muncă a dat vieții lui un nou sens. Drumul de la ruină la o afacere prosperă. (Claudiu TĂNĂSESCU, Roxana ȘMIL)
Lasă un răspuns