• un tînăr crescut la orfelinat ar vrea să scoată un album muzical, dar nu are bani • el și cele trei surori au ajuns la casa de copii pentru că mama lor, bolnavă mintal, nu i-a mai putut crește • băiatul nu și-a cunoscut niciodată familia
Lucian Marius Alecu, de 26 de ani, a fost crescut în casa de copii din Tîrgu Ocna. De mic i-a plăcut muzica și s-a apucat să compună cîntece. Pînă acum a scris șase melodii, însă lipsa banilor îl împiedică să înregistreze și să-și lanseze propriul album. Din iarna anului 2000 are o trupă de dans, pe care numit-o „49 E.A.R.S”. „Mi-am propus să-mi fac propria formație și am reușit. Ceilalți colegi din formație sînt tot de la casa de copii, dar sînt talentați și îndrăgesc muzica”, ne-a explicat Lucian.
Viața lui Lucian n-a fost deloc ușoară. Are trei surori pe care nu le-a văzut niciodată, pentru că și ele au fost trimise în case de copii. O boală incurabilă a mamei lor a dus la destrămarea familiei. „Aveam cîțiva ani cînd am venit în căminul de copii. Singurul lucru pe care îl știu sigur este că mama mea a fost internată într-un spital de boli nervoase. Nu am cunoscut-o, nici pe ea, nici pe surorile mele”, a adăugat Lucian. Timpul a trecut, Lucian și-a terminat studiile și, cînd a ajuns la majorat, a fost nevoit să înfrunte viața. Singur și fără nici un sprijin, de la 18 ani a încercat să-și facă un viitor. „Am plecat în comuna Filipești, unde m-am născut, însă acolo nu mă cunoștea nimeni. Fosta casă a mamei nici nu mai exista, iar vecinii îi luaseră și pămîntul. M-am reîntors în Tîrgu Ocna și, împreună cu ceilalți colegi care nu mai locuiau în cămin, am căutat un loc unde să ne adăpostim. Nimeni nu ne primea în gazdă, mai ales că eram de la orfelinat. Toți ne alungau și ne și băteau. «Plecați, căminarilor, orfanilor, dispăreți!», erau cuvintele cu care ne întîmpinau oamenii din oraș. Pînă la urmă am reușit să ne găsim un adăpost. Un vagon de tren părăsit în Gara Mare, unde locuiam opt tineri. Ne-am improvizat cîteva paturi de lemn, am adunat pături și așa am stat în vagon un an și jumătate. Poliția ne vizita des, însă noi nu deranjam pe nimeni, ba chiar îi mai ajutam pe oamenii care locuiau la casele de prin apropiere”, ne-a depănat Lucian în cîteva cuvinte povestea sa.
Tînărul singur pe lume a fost și la primarul din acea vreme, Marcel David, însă nu a primit nici un ajutor. I se spunea mereu că nu aparține orașului Tîrgu Ocna și că administrația locală nu are fonduri să-l ajute. Lucian a continuat să compună muzică și să danseze break-dance. De cîte ori exista cîte un spectacol la Casa de Cultură, era chemat să susțină și el un moment. Pentru că avea nevoie de bani să se întrețină, Lucian a muncit cu ziua pe la oamenii din oraș.
După ce a părăsit vagonul de tren care i-a fost adăpost un an și jumătate, tînărul s-a mutat într-un cămin părăsit, denumit „Casa Blanca”. „Un coleg de la casa de copii a descoperit căminul și mi-a propus să mă mut acolo. Mi-a fost multă vreme teamă, pentru că intrasem în acel spațiu fără știrea nimănui. Camerele nu aveau nici geamuri și nici uși, iar pe jos era o mizerie de nedescris. Am reușit să-mi așez camera cît de cît, pentru a trăi în curățenie”, spune Lucian Alecu. A fost angajat o singură dată la primărie, ca muncitor necalificat, însă după șase luni a fost dat în șomaj și calvarul a reînceput.
După fiecare zi de muncă, Lucian repeta pașii de dans pe terenul de sport. Nu avea unde să meargă în altă parte. A compus deja șase melodii, „Mama” – dedicată mamei sale, „Să fie pace”, „Break-dance”, „Noapte și zi”, „Lasă-mă să te iubesc” și „Ritm de dans”, care este de fapt și numele albumului. „Uneori mă trezesc noaptea din somn și mai scriu cîte un vers”, spune artistul, care și-ar dori măcar să i se acorde o șansă.
Singura dorință a lui Lucian este să-și scoată albumul. Totul este însă la nivel de intenție, pentru că nimeni nu-l ajută. Din banii pe care-i economisește din salariul lui de zilier își cumpără negative. De-ale gurii mai capătă de pe la căminul de copii. „De cele mai multe ori sînt alungat, dar se mai întîmplă ca bucătăreselor să li se facă milă și să-mi mai dea cîteva bucăți de pîine”, a mai spus tînărul. Dacă la bani pentru un album muzical încă mai trage nădejde, Lucian și-a luat gîndul că ar mai putea să-și revadă vreodată mama și cele trei surori. (Măriuca BOBOȘA)
Lasă un răspuns