• el este nemulțumit de cuantumul pensiei • Nicolae Vîță a solicitat recalcularea acesteia și consideră că Legea pensiei este aplicată discriminatoriu • bătrînul are datorii la întreținere de șapte milioane de lei și nu mai poate face față acestora
Un pensionar nemulțumit de pensia încasată a dat în judecată Casa Județeană de Pensii (CJP) din Bacău. Motivul pentru care Nicolae Vîță a deschis procesul ține atît de cuantumul mic al pensiei, dar și de faptul, crede pensionarul, că Legea pensiei este aplicată discrimanatoriu. „Legea pensiei se spune că statul asigură nediscriminarea, ori mie tocmai asta mi s-a întîmplat”, începe să ne povestească despre necazurile lui bătrînul de peste 60 de ani. Bătrînul a văzut cum colegi de serviciu, după aceeași perioadă de ani muncită, cu aceeași funcție, au obținut la pensii sume duble. Neculai Vîță a început munca în 1955. El a lucrat timp de 25 de ani la fostul IRE, apoi s-a mutat la Direcția Agricolă, de unde a și ieșit la pensie. „Am lucrat ca tehnician, maistru, proiectant. Din 1990 nu am mai lucrat pînă în 1996, cînd m-am pensionat. Cît am muncit la IRE am avut grupa a doua de muncă, deoarece lucram și pe șantier. La pensie am ieșit cu o sută de mii de lei, cît era valoarea atunci. După ce a venit Legea 19 am beneficiat de unele recorelări și indexări și am ajuns acum la două milioane și o sută de mii de lei”, mai spune Nicolae Vîță. Bătrînul nu acționa Casa de Pensii în judecată dacă într-o zi nu se întîlnea cu un fost coleg și un colaborator. De la coleg a aflat că acesta ieșise la pensie cu patru milioane de lei, iar colaboratorul cu 5,8 milioane. Pensionarul a văzut negru în fața ochilor, mai ales că aceștia l-au luat și peste picior. „Colaboratorul meu era un intermediar între mine și bancă. El trebuia să confirme sau să infirme lucrările pentru decontarea la bancă. Între noi nu erau diferențe de studii, de vîrstă, condiții de muncă sau ani munciți. El a speculat însă ordonața și a obținut aproape șase milioane pensie. După această discuție m-am apucat de studiat legea, de unde reieșea că am dreptate și că trebuie să mi se recalculeze și mie pensia”, ne-a mai povestit petentul.
Procesul, inițiat acum aproape un an, a fost pînă acum foarte anevoios. Într-o primă etapă, după două termene, Nicolae Viță a pierdut. Tribunalul a respins solicitarea acestuia. El nu s-a lăsat și a făcut recurs la Curtea de Apel, unde sentința Tribunalulul Bacău a fost casată și procesul s-a redeschis. Acum acesta este pe rol.
Casa de Pensii consideră că a respectat întocamai litera legii și nu se face vinovată de nimic. „Cunatumul mic al pensie lui Nicolae Vîță este determinat de perioada de șapte ani în care el nu a muncit și nu a cotizat la bugetul asigurărilor de stat. De aceea, baza lui de calcul este foarte mică. Noi am aplicat întocmai legea la stabilirea punctajului mediu anual și am calculat pensia în funcție de acesta. În situația lui sînt alte persoane, care s-au pensionat cu valori mici chiar dacă au muncit în aceeași unitate, pe același post și cu aceeași vechime. De aceea, prin recorelări și indexări se încearcă să se stabilească o echitate între pensii”, ne-a explicat Cristi Lungu, consilier juridic la CJP Bacău.
Peste șapte milioane datorii la întreținere
După mai bine de 30 de ani de muncă, pe ultimul cupon de pensie al lui Nicolae Vîță este trecută suma de 2.100.000 de lei. Soția lui are cu zece mii de lei mai mult. A lucrat la departamentul de contabilitate de la fostul Partizanu. „După o viață de muncă nu am reușit nici măcar să realizăm un punct mediu anual. Avem doar 0,7 puncte, o adevărată bătaie de joc. Avem datorii la întreținere de șapte milioane și nu știm cum vom mai face față”, mai spune bătrînul. Pentru a nu mai plăti atît de mult căldura pe perioada de iarnă, familia Vîță s-a debranșat anul trecut, în luna octombrie. S-au încălzit toată iarna la aragaz și un calorifer. Cele trei camere ale apartamentului au fost mereu reci. Ei au doi copii, dar fiecare are necazurile lui. „Fata este la casa ei, măritată, și nu ne poate ajuta și pe noi, iar băiatul abia a terminat anul acesta facultatea. La început a studiat doi ani la Iași, dar pentru că nu am mai avut bani l-am mutat în Bacău. În primii lui ani de studenție mergeam cu portbagajul de mîncare la el. Apoi cu două plase și în cele din urmă l-am adus acasă”, mai povestește cu durere în glas pensionarul. Pentru a mai scăpa de datoriile la întreținere, au dat lunar cîte cinci sute de mii de lei, dar a fost ca și cînd ar fi aruncat o picătură într-un ocean. Au solicitat la oficiul de poștă ca pensia să le parvină de două ori pe lună și nu ambele odată, cum veneau pînă acum. Astfel pot întinde banii mai mult timp. „Cu două milioane ale mele și două ale soției, și cu toate datoriile, ducem un trai de umilințe și renunțări zi de zi. Nu putem mînca o prăjitură, o fructă sau să cumpărăm o bucată de carne. Doar oase ne putem permite. Singurul lux de care beneficiem este cablul. Mulți ne-au spus că nu ne pune nimeni să stăm într-un apartament de trei camere. Dar am muncit o viață întreagă pentru el și am plătit 15 ani rate, crezînd că la bătrînețe vom avea un trai liniștit”, a încheiat Nicolae Vîță. Dar bătrînii s-au înșelat, pentru că războiul pentru ei a început la bătrînețe. (Claudiu TĂNĂSESCU)
Lasă un răspuns