• pentru ca nu-l pot lăsa dezbrăcat sau nemîncat, părinții sînt nevoiți să scoată lunar din buzunar cam un salariu minim pe economie pentru întreținerea unui copil
O isterie generală cuprinde întreaga familie la venirea pe lume a unui copil. Casa se umple de flori, bomboane, mormane de jucării și baloane colorate. Tot soiul de daruri pentru cel mic încep să curgă din partea cunoștințelor și prietenilor, petrecerile se țin lanț, iar între bunici și părinți se duce o adevărată bătălie pentru supremația asupra copilului. Bunicii nu se mai îndură să lase din brațe mogîldeața ce tocmai le-a devenit nepot, mămicile nu mai au ochi decît pentru copil, iar pe tătici îi cuprinde gelozia și se simt lăsați deoparte. După cîteva zile tevatura se mai liniștește și părinții sînt lăsați să își vadă în tihnă de copil. Tot acum vine și momentul trezirii la realitate. Oricît ar fi de frumușel și drăgălaș, un copil nu crește numai cu mîngăieri și ținut în brațe. Adusă brusc cu picioarele pe pămînt, mama se trezește că are nevoie de o sumedenie de lucruri ca să poată avea grijă așa cum trebuie de cel mic. Așa că îi face soțului o listă, îi pune în mînă o sacoșă și îl trimite mai întîi la farmacie. Fără bani suficienți, sacoșa rămîne aproape goală. Și asta pentru că produsele farmaceutice destinate copiilor vin, în mare parte, din occident, și au, ca atare, prețuri la fel de „occidentale”. O cutie de lapte praf ajunge pînă la 150.000 de lei, o tetina – 25.000 de lei, o suzetă – 50.000 de lei, iar un scutec de unică folosință nu mai puțin de 12.000 de lei. Un copil are nevoie, în medie, de patru-cinci cutii de lapte praf, de cel puțin 60 de scutece de unică folosință și oricît ar fi mama de grijulie la sterilizat, tot are nevoie de cel puțin două-trei tetine într-o lună. Numai pentru aceste lucruri strict elemetare familia este nevoită să cheltuiască lunar cel puțin 1,5 milioane de lei. Mai este nevoie, însă, și de produce comsetice, care costă cam de trei ori mai mult decît produsele similare pentru adulți. Un șampon costă între 70.000 și 90.000 de lei, un săpun poate fi cumpărat cu 20.000 de lei, o pudră este 30.000 de lei, iar indispensabilele șervețele umede, între 70.000 și 150.000 de lei. Uleiul de corp, bețișoarele sterile, termometrul de cameră, supozitoarele și paracetamolul sînt deja nimicuri care nu se mai pun la socoteală. La fel de ușor se mai pot trece cu vederea fructele și legumele de care copilul are nevoie de la vîrsta de două-trei luni în alimentație.
Hainele pentru copii, mai scumpe decît cele pentru adulți
După ce împlinește un an, copilul nu mai încape în hăinuțele pe care le-a primit cadou la botez. Așa că pe lîngă celelalte cheltuieli, părinții trebuie să bată drumurile către magazinele cu un astfel de profil. Comerțul cu produse pentru copii are un specific propriu: comerciantul știe că grija obligatorie a părintelui pentru copilul său îl va face să scoată din buzunar aproape oricît i s-ar cere. Astfel se întîmplă și la magazinele de confecții pentru copii, unde prețurile rivalizează cu cele pentru adulți. Deși o pereche de pantaloni pentru un copil de cîțiva anișori reprezintă doar o treime sau o pătrime din materialul necesar unui adult, ele costă aproape tot atît, adică în jur de 350.000 de lei. O bluză albă, simplă, pentru o fetiță, costă cam tot atît cît plătește mama pentru un articol de trei ori mai mare, adică peste 200.000 de lei. O pereche de sandale pentru un puști de doi-trei ani costă în magazine în jur de 400.000 de lei, iar dacă materialul este din înlocuitori, prețul mai coboară cam pînă la 250.000 de lei. Pare să fie vorba despre o regulă simplă a „economiei de piață”. Produsele pentru cei mici sînt absolut necesare, pentru că ele trebuie înlocuite mult mai des, pe măsură ce copilul crește.
„Cine are să îi crească, cine nu, să nu-și dorească”
Cu siguranță, cel care a născocit această vorbă a fost părintele unuia sau mai multor copii. În ultima vreme tot mai mulți părinți își aduc amite de această veche vorbă româească. Puține sînt familiile care se încumetă să aibă acum mai mult de unul sau doi copii. Tot la fel de puțin sînt părinții care reușesc să le asigure copiilor lor o hrană bogată în calorii și o îngrijire corespunzătoare. Statisticile spun că între 1990-1998, greutatea medie a nou-născuților din România a scăzut cu peste 60 de grame, bebelușii noștri fiind cu 200 de grame sub media celor din Vest. De asemenea, mortalitatea infantilă este, la noi, de trei ori mai mare decît în țările occidentale. Tot statisticile spun că peste jumătate din copiii de pînă la 5 ani suferă de anemie. Ar fi și greu să fie altfel, atîta vreme cît doar un sugar din 20 primește lapte praf special, ceilalți fiind hrăniți cu lapte de vacă sau lapte pulbere standard, care provoacă tulburări digestive, sîngerări și anemii. Starea de sănătate proastă a celor mici îi face să fie din ce în ce mai sensibili la boli. În ultimii ani s-au înmulțit serios cazurile de boli ale aparatului digestiv, de boli infecțioase, tulburări mentale și probleme respiratorii. Dacă ajung la școală, încep alte probleme. Pur și simplu, multe familii nu sînt în stare să facă față cheltuielilor pe care le presupune frecventarea unei instituții de învățămînt, așa că își opresc copiii acasă. Rata natalității cunoaște acum o scădere fără precedent, iar în lipsa unor reale măsuri de sprijin din partea autorităților, în următorii ani situația ar putea scăpa de sub control. (Elena SOLOMON)
Lasă un răspuns