Un stat nu are voie sa-si ucida cetatenii

Inainte de Paste, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a condamnat România pentru ca a incalcat dreptul la viata al unui cetatean, neoferindu-i tratament pentru boala de care seuferea, desi avea acest drept.

Statul român, prin intermediul unor birocrati care-si petrec viata in birouri, la caldurica, hotarind cine are dreptul sa traiasca si cine nu, a ucis un om si acum trebuie sa plateasca despagubiri.

Numai ca nu Statul va plati aceste despagubiri si nici birocratii cu pretentii de mici dumnezei ascunsi in birourile ministerelor. Banii ii vom plati tot noi. La fel ca si in cazul erorilor judiciare, a abuzurilor procurorilor, poitistilor sau ai altor slujbasi ai statului.

Ceea ce este mai important in toata aceasta poveste este, insa, alt aspect si anume ca o instanta europeana statueaza clar ca un stat are obligatia nu doar de a nu provoca moartea unor persoane prin masurile decise ci are si datoria de a lua masurile necesare pentru protejarea vietilor cetatenilor sai.

Or, de ani de zile in România asistam la un adevarat genocid al populatiei. Si nu spun vorbe mari, insa toate masurile luate ani la rind ca si „reforme” in Sanatate n-au insemnat decit condamnarea la moarte sau la imbolnavire a mii de cetateni.

Iar in vreme ce spitalele erau subfinantate si desfiintate iar medicii, fortati sa plece in strainatate, propaganda guvernamentala incerca sa-i convinga pe cetateni ca asa este just, ca nu oricine poate beneficia de tratamente si ca numai cei care-si permit au dreptul sa traiasca.

Culmea este ca multi români au inceput sa fredoneze acest refren si sint convinsi ca asa e normal: sa primesti ingrijiri medicale doar daca platesti taxe legale si ilegale, cit mai mari, de preferinta.

Iata ca nu e chiar asa: ceea ce spune in esenta CEDO este ca orice cetatean al unei tari trebuie sa fie tratat medical pentru ca Statul are aceasta obligatie si nimeni nu trebuie lasat sa moara pentru ca asa decide un birocrat ca poate face economii la buget.