• el și-a pierdut picioarele într-un accident petrecut acum doi ani și jumătate • visul lui este să devină campion național la alergări, dar pentru aceasta are nevoie de un cărucior sportiv performant
Mihai Năstase are 22 de ani. În urmă cu doi ani și jumătate, viața lui s-a schimbat în mod tragic. A suferit un accident în urma căruia i-au fost amputate ambele picioare. Cu toate acestea, Mihai a avut puterea să își reia viața și să ne demonstreze tuturor că nimic nu este pierdut. În cele din urmă a ieșit învingător. Rețeta: credința în forțele proprii, optimismul, munca și dragostea celor apropiați.
Am intrat cu teamă în apartamentul în care locuiește Mihai. Nu știam cum va reacționa tînărul și mai ales nu știam ce îi voi spune eu. Dar m-a întîmpinat un tînăr foarte deschis și sociabil. Primele emoții au trecut imediat și discuția a decurs ca și cînd ne-am fi cunoscut de cînd lumea.
„Pentru prima oară am participat în acest an la campionatul național de atletism rezervat persoanelor cu handicap. Am plecat de la Bacău foarte optimist, dar cînd am ajuns acolo totul s-a frînt. Colegii mei de competiție aveau cărucioare sportive foarte competitive. Zburau pe pista de zgură a stadionului de ziceai că sînt avioane. M-am deziluzionat, dar nu am renunțat”, își începe povestirea Mihai.
Concursul s-a desfășurat la Galați, săptămîna trecută, și a fost organizat pe secțiuni, în funcție diagnosticul persoanei participante. „La start erau mai mulți competitori și de aceea am fost împărțiți în două grupe. În seria mea erau doi colegi ce aveau cărucioare performante și șase care erau în aceeași situație cu mine. Normal, cei doi colegi s-au clasat primii, eu al treilea. În final s-a făcut clasamentul în funcție de timpii obținuți. M-am clasat al șaselea la proba de 100 metri, cărucioare viteză”, a mai spus tînărul.
Mihai a avut o participare foarte bună, lucru care a dus la clasarea echipei Societății Handicapaților Fizic (SHF) Bacău pe un meritoriu loc șase. La prima participare la un campinat național, Mihai Năstase a mai obținut locul V pe distanța de 1.500 metri cărucioare rezistență, a fost al șaselea la aruncarea greutății și a suliței și al cincilea la popice.
Mihai Năstase a avut o viață normală pînă la 20 de ani. A terminat Liceul de chimie numărul 4. S-a angajat la Complexul Comercial Bistrița, unde a lucrat ca manipulant și apoi ca vînzător. Toate acestea pînă în ziua tragediei. Acum, el își petrece majoritatea timpului în casă, deoarece stă la etajul doi și nu poate ieși singur din casă. „La bloc am un prieten foarte bun, Ionuț, care mă ajută să ies afară. Dar, Ionuț s-a angajat și nu mai poate să mă ajute”, ne mai spune Mihai. Mama lui lucrează și, de aceea, în marea parte a timpului stă singur acasă. O zi obișnuită din viața tînărului, care își dorește cu atîta ardoare să ajungă campion național la atletism și de ce nu să participe și la concursuri internaționale, are același curs zilnic. Calculator, televizor, ascultatul muzicii.
Mihai a primit de la părintele Meinrad din Italia, care are o fundație prin care ajută persoanele cu handicap asemeni tînărului, un calculator și proteza necesară pentru deplasare. Singur, autodidact fiind, Mihai a învățat să lucreze. „La început mă uitam la tastatură și la computer fără să știu ce să fac. Am început să-l studiez pe segmente, pînă am învățat să-l folosesc”. Din calculator, tînărul și-a făcut chiar o afacere. El face cărți de vizită și felicitări. Și nu numai atît! Mai înregistrează și casete audio și CD-uri. Printre hobby-urile lui se numără jocul de biliard, muzica și își dorește să învețe să cînte la clape. „Dar cel mai mult îmi doresc să am un cărucior competitiv pentru curse. Să mă întorc acasă cu gîtul încovoiat de medalii și cu brațele pline de diplome. Acest tip de sport l-am descoperit după accident. Înainte îmi plăcea să joc fotbal. Pentru concursuri m-am antrenat la Aeroport, urcînd sistematic panta. Dar cel mai bine mă antrenez la țară. Acolo terenul este denivelat, nu este asfalt și efortul este mai mare”, ne-a mai povestit tînărul.
Mihai a avut o pritenă timp de șapte luni. S-au cunoscut cînd el era internat la spitalul din Bacău. Ea lucra ca asistentă stagiară. Dar cînd el a plecat în Austria și în Italia pentru a-și face proteza, ea l-a părăsit. Nu a mai reușit să dea de ea. A luat-o de la capăt. De două săptămîni a cunoscut o tînără, Florentina, pe care o place foarte mult. „Sîntem la stadiul în care îi fac curte. Sper că va trece peste problema mea”. Anul viitor, Mihai intenționează să dea examen pentru permisul auto, pentru a se putea deplasa în oraș ori de cîte ori va dori.
În cursul zilei de ieri, Mihai, împreună cu Robert Potroghiru (locul trei la aruncarea greutății) au avut parte de o surpriză. Ei au fost premiați, în cadrul întîlnirii membrilor SHF Bacău, pentru rezultatele obținute. Mai mult, Dorina Poinaru, președinta SHF Bacău, intenționează să-l facă pe Mihai responsabil cu activitatea sportivă a societății. (Claudiu TĂNĂSESCU)
Lasă un răspuns