Un tsunami permanent

Ovidiu PAULIUC

Prima știre din acest an la rubrica de sport a unei televiziuni de vacanță mare a fost imaginea lui Gigi Becali, care urla ca un descreierat pe post de solist vocal și băga teancuri de parai în gulerul cămășii unui manelist care îl acompania și care, evident, îi cînta cît de mulți dușmani are. O altă știre esențială din același jurnal de știri a fost că Vali Vijelie a cîștigat, în cîteva ore de lălăit în noaptea de Revelion, la o „petrecere privată” a unor oameni ai muncii, nu mai puțin de 30.000 de dolari. Așadar, o luăm de la capăt, cu speranța și mai fermă, după acest calup de informații, că intelectualitatea și clasa de mijloc se vor dezvolta mai mult decît clasa maneliștilor și golanilor. O impresie că totuși s-a schimbat ceva la cumpăna dintre ani au lăsat-o cei foarte mulți anonimi care, în euforia Revelionului, au spus că anul 2005 va aduce sigur mai multă prosperitate și o schimbare generală radicală în bine pentru România. Frumos, nimic de spus, numai că interviurile au fost luate pe străzile Bucureștiului, că dacă erau să fie pe undeva prin Moldova, pe la țară, se schimba calimera.

Iată că la Bacău nu există viteji. în schimb, am văzut cum la Pitești doi bătrînei au încercat să dea foc unui banner de pe care încă zîmbea Năstase, chit că nu i-a ieșit pasența. La Bacău au trecut tot atîtea zile de la alegeri cîte au trecut și la Pitești, numai că nici un viteaz nu s-a arătat încă să dea jos panoul de lîngă Hotelul Moldova de pe care, culmea aroganței, încă zîmbește Năstase, chit că nici măcar președinte peste Bacău nu a ieșit. însă deslușim misterul aroganței dacă ne gîndim al cui e hotelul și la antecedentele personajului în domeniul panotajului și care altădată l-a avut atît de mult în suflet pe Iliescu, încît nu i-a mai încăput și l-a pus pe peretele firmei, tot de lîngă hotelul său. Pînă s-au găsit unii să îi păteze zîmbetul de mucava și dus a fost.

După ce a moțăit vreo două zile prin stațiunile de pe Valea Prahovei, politica vine din nou la oraș, să facă trotuarul. Mai are de rezolvat cîțiva clienți, iar cei mai importanți dintre ei au rămas prefecții. Aceștia urmează să fie înșurubați în scaune în această săptămînă, operațiune destul de grea, de altfel, la cît de multe sfori se trag în aceste zile.
Oricum, sînt de așteptat efectele cotei unice de impozitare, dar nu chiar la lichidarea din februarie, ci pe termen mai îndelungat, cînd economia națională își va da cel mai bine cu părerea. între timp, peste România a năvălit un tsunami de scumpiri, care, se vede treaba, vine mai ales la început de an, indiferent de cine ar fi la putere. Ca să își mai spele probabil viitoarele păcate, noii guvernanți au anulat ordonanța prin care statul prelua practic Rafo și Carom, după ce timp de cîțiva ani au fost stoarse de vlagă de numai cîțiva indivizi de bază ai PSD-ului. Din nefericire, e doar o amînare de trei luni pînă cînd va trebui să plătim fiecare dintre noi ce au furat alții.
Așadar, prea puține s-au schimbat din 2004 încoace. Am intrat din nou în hora zilnică. Pînă chiar și majoritatea bugetarilor, cărora statul, promotorul principiului că munca l-a făcut pe om, le-a dat pînă acum zile libere cît să obosească bine de tot. Ca după aceea, bugetarul ostoit să aibă motiv să își ia concedii de odihnă și medicale, din banii celor pe care patronii nu au vrut să-i lase să stea prea mult în jurul bradului.as prefecții. Aceștia

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!