Dinspre cabinetele Puterii ne vin vesti bune, semn ca electoralele acestui an incep sa-si faca simtita prezenta in viata romanilor: pretul gazelor naturale nu se mai mareste; stationeaza. Deocamdata. Legea taxei de prima inmatriculare a autovehiculelor, ajunsa la cea de a treia formula, a fost aprobata de Guvern si urmeaza sa fie supusa dezbaterii publice, fiind agreata, in prealabil, si de organismele Uniunii Europene. Ma-ntreb, totusi: la ce bun consultarea „maselor”, daca lucrurile par a fi fost deja hotarite?!
Sa lasam, insa, chestiunea in suspans si sa trecem la punctul forte al acestor zile: marirea, in devans, a pensiilor: de la 1 noiembrie a.c., in loc de intii ianuarie viitor. Ceea ce inseamna o nesperata gura de oxigen pentru cei virstnici, servita, daca se va intimpla asa, in plina campanie pentru generalele din iarna. O majorare cu 166 de lei a punctului de pensie – de la 581 la 747 de lei -, masura cu care se va incheia programul de ajustare si aliniere a veniturilor acestei categorii de contributori promovat de precedentul executiv psd-ist si pus in aplicare de actualii guvernanti. Ministrul economiei si finantelor – cel care a lansat vestea, sustine ca exista banii necesari pentru plata pensiilor majorate, dar ministrul muncii nu este la fel de optimist in privinta resurselor. Revine, asadar, in actuallitate, o intrebare mai veche, intens vehiculata la precedentele majorari: este, sau nu este sustenabila, din punct de vedere financiar, o asemenea masura? Pina la urma s-au gasit solutiile. Date fiind naravurile populiste ale politicienilor nostri, nu cred ca cei aproape cinci milioane de pensionari vor fi dezamagiti in asteptarile lor. In fond, ei reprezinta ceva mai mult de o patrime din electorat, asadar a le pierde sau a le cistiga voturile ar echivala cu o miscare de maestru sau cu o sinucidere politica programata. Echivalenta cu un sacrificiu inutil: cine renunta la cartea cistigatoarte doar de dragul principiilor?!
De ce, totusi, atita graba in promovarea unor intentii care nu pot face altceva decit sa prelungeasca timpul de asteptare si sa inmulteasca chinurile pensionarilor, alaturi de sperante? Fiindca despre certitudini nu poate fi, deocamdata, vorba. Explicatia e cit se poate de simpla:
pina la parlamentare, localele sint mai pe linga noi, astfel ca o singura impuscatura poate dobori doi iepuri. Un fel de testare a intentiilor de vot: de partea cui e virsta a treia. Si-apoi, masura poate fi cu dus-intors: unii ofera, altii vor plati. Daca, bineinteles, alegerile pentru care ne pregatim vor da alte verdicte in ce priveste ocupantii fotoliilor de la palatul Victoria. Pentru care strategiile, ca si arsenalul politic, sint pregatite sa intre in scena. Sa fim, asadar, realisti: nimeni nu ofera nimic, nimanui, daca nu exista promisiunile unor beneficii viitoare: de imagine si de conduita. Pina atunci, insa, ramin intrebarile de fiecare zi, cu impact direct asupra
fiecaruia dintre noi: escalada preturilor la produsele de larg consum si la serviciile de care nu ne putem dispensa, cresterea ratei inflatiei peste cotele prognozate, slabirea leului, criza locuintelor, amenintarile secetei si alte asemenea placeri cotidiene. In compania lor viata merge, totusi, inainte, cu minusuri si cu plusuri care ne mai scot din banalul cotidian, asa cum au fost summit-ul NATO sau reuniunile selecte de la Bruxelles ale organismelor UE. Deocamdata, majorarea punctului de pensie ramine un vis prea indepartat. Pina la iarna se pot produce multe schimbari de directie.
Lasă un răspuns