Redactorii de la Ziarul de Bacău au avut șansa ca, timp de trei zile, să lucreze alături de ziaristul american Douglas Cosper. Pe parcursul șederii sale în Bacău, reporterul din Statele Unite a analizat și a oferit diferite variante de abordare a unor probleme din diverse sfere ale vieții sociale, economice și politice. Doug Cosper a discutat cu noi despre felul în care pot fi tratate anumite subiecte, dar și despre cum ar putea fi îmbunătățită maniera de redactare a unor articole de presă. Iar experiența de peste 30 de ani a lui Doug Cosper în presa americană a fost de un real folos pentru reporterii „Ziarului de Bacău”.
Douglas Cosper are 53 de ani și este profesor la School of Journalism and Mass Comunication Associate a Universității Colorado. El a venit în România în septembrie anul trecut ca bursier al fundației Knight International Press, să predea studenților români la jurnalism, în cadrul unui program derulat de Centrul pentru Jurnalism Independent și Universitatea din București. El i-a cunoscut studenții din anul al III-lea al Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării București, dar a luat contact și cu jurnaliștii din Timișoara, Constanța, Cluj și Bacău.
La finalul vizitei sale, jurnalistul american a acceptat să ne răspundă la cîteva întrebări:
– Cum vedeți presa de la noi, și aici mă refer în general la ceea ce se întîmplă în țară?
– Presa de aici are doar 13 ani de experiență în spate. Sînt multe lucruri care ar trebui mai atent gîndite. Poate uneori e prea egoistă, dar cu siguranță există un potențial foarte mare.
– Aveați deja formată o părere despre România cînd ați venit? Ați găsit altceva decît ceea ce vă așteptați?
– Cînd am decis să vin cu această bursă, m-am interesat puțin. Știam că au existat probleme cu Ceaușescu și… Am fost și eu o victimă a presei din America ca, de fapt, oricare alt american. Mi-e greu să spun acum, după ce sînt de un an aici, cum a fost atunci. Cred că mulți americani nu știu să găsească România pe hartă, dacă le ceri s-o facă.
– Cum vedeți acum țara noastră?
– O găsesc extraordinară din multe puncte de vedere. E totuși greu pentru mine să vorbesc despre locuri, pentru că prin unele doar am trecut. Există însă un potențial extraordinar, asta-i clar. De aceea o să vorbesc doar despre oameni. Cei mai mulți români spun că ei sînt cei mai mari dușmani ai lor. Probabil din cauza celor 50 de ani petrecuți sub comunism. Am observat că românii își spun foarte rar punctul de vedere. E greu să convingi pe cineva să vorbească, să-ți spună ce crede el despre un anumit lucru. Nu-și prezintă opiniile.
– Care vi s-a părut cel mai de neînțeles lucru la noi, românii? O chestiune care nu v-a plăcut, ați încercat s-o înțelegeți, dar n-ați reușit.
– Cu riscul de a mă repeta, nu vorbesc despre toți românii. Totuși nu înțeleg de ce unii nu pricep că este așa de simplu să spui adevărul. Am remarcat des acest lucru și am încercat de multe ori să le explic studenților mei că nu e bine să minți.
– Ați reușit să înțelegi ce se întîmplă cu presa de aici, cum este ea, de fapt? V-ați mai întoarce la Ziarul de Bacău sau ați prefera să mergeți și în alte orașe, unde ați ști că presa se confruntă cu probleme serioase?
– Am încercat să înțeleg situația presei din Bacău și cred că în mare parte am reușit. Mi-am dat seama că singura șansă să înțeleg pe deplin cum merg lucrurile aici este să mă pun în locul vostru. Mi-ar plăcea să fiu ziarist în Bacău pentru o lună. Cele trei zile petrecute aici au însemnat foarte mult, poate mai mult decît am văzut în alte locuri la un loc. Referitor la cealaltă întrebare, sincer aș dori să mă întorc, să văd cum veți evolua, încotro vă îndreptați.
– Puteți numi un mare păcat al nostru, ca jurnaliști români?
– O să vorbesc din nou la modul general. Lucrul care probabil trage cel mai tare înapoi presa românească este că reporterii nu prezintă sursele cît mai des. O să vă dau un exemplu. De cele mai multe ori, le-am spus studenților mei să vorbească cu cît mai multe surse. Și de foarte multe ori, imediat ce îi rog, ei încep spunînd că nu pot face asta, pentru că persoana n-o să vorbească. Și mă întreb de ce nu pornesc de la ideea „hai să vedem cum putem rezolva problema aceasta”, în loc să spunem „nu se poate”. („Ziarul de Bacău”)
Lasă un răspuns