• zvonuri tot mai insistente dau ca sigură dispariția din țară, pentru o perioadă ceva mai îndelungată, a lui Corneliu Iacobov • și după devalizarea FPP II Moldova și izbuncnirea scandalului, Iacobov a procedat la fel • la alimentarea veștilor conform cărora Iacobov a fugit contribuie și faptul că, cel puțin aparent, el și-a lichidat aproape toate afacerile și a rămas acționar doar la cîteva firme nou înființate • în urma lui au rămas sute de oameni disperați că nu mai au locuri de muncă și datorii de sute de milioane de dolari
A dispărut din nou Corneliu Iacobov din peisajul economic și geografic al României? Aceasta este întrebarea care a aprins spiritele în ultimele două zile. Vești, argumentate cu fel de fel de motivații pentru a le face credibile, dau tot mai sigură plecarea pe o perioadă îndelungată a lui Corneliu Iacobov pe plaiuri mai însorite, unde este decis să-și refacă total personală. Bîrfele despre iminenta sa plecare din România și stabilirea în străinătate nu sînt tocmai o noutate pentru băcăuani. Din vara anului trecut au început să apară în presă dezvăluiri despre afacerile tot mai încîlcite și mai dubioase ale lui Corneliu Iacobov și pentru care se prefigura același final: sute de milioane de dolari intrate în buzunare fără fund, concomitent cu dispariția celor vinovați.
Primele informații au dat ca sigură intenția partidului-stat de a se „lepăda” de Iacobov cu surle și trîmbițe, pentru a scoate ochii europenilor cu marii corupți care provin chiar din rîndurile partidului de guvernămînt, gata să fie sacrificați de dragul integrării în Uniunea Europeană. Și cum reprezentanții UE cer cu tot mai multă insistență capul marilor rechini din economia românească, Iacobov este tocmai bun de fluturat în ochii acestora. Mai apoi, mai ales după declararea oficială a falimentului Rafinăriei Dărmănești, s-a vorbit despre intenția lui Iacobov de a se retrage la vila sa din Monte Carlo, despre care se spune că l-ar fi costat milioane de dolari. Cînd grupul de firme britanic Interlink a cerut în instanță și falimentul Rafo Onești, se spunea că Iacobov și-a pregătit un post călduț de director la firma rusească Itera, una dintre cele mai cunoscute în domeniul mondial al comerțului cu petrol și unde urma să se retragă. La toate acestea a contribuit însăși prezența din ce în ce mai puțin vizibilă a lui Iacobov, ceea ce făcea zvonurile și mai credibile.
Totul a culminat cu o mișcare absolut neașteptată din partea unuia dintre cei mai mai în temă oameni despre încrengătura afacerilor lui Corneliu Iacobov: fostul său partener de afaceri, Ion Vrînceanu, co-asociat cu acesta la firma Vradicor. Vrînceanu a făcut public faptul că Iacobov a plecat din țară cu amanta sa și a lăsat să se înțeleagă că plecarea ar fi plănuită de data asta pentru o perioadă destul de îndelungată. Suficient de îndelungată încît să nu poată fi ajuns de brațul nici uneia dintre organele legii care ar avea atribuții în domeniul tragerii sale la răspundere. Care, și acum, ca și după scandalul FPP II Moldova, se dovedește extrem de scurt și de ineficient.
Moștenirea lui Iacobov
Corneliu Iacobov a intrat în atenția presei românești după ce a fost făcut public faptul că în calitate de președinte al Fondului Proprietății Private (FPP) II Moldova, a angajat răspunderea financiară a instituției la acordarea unor credite neperfomante de la defuncta Bancorex, al cărei președinte era Răzvan Temeșan. În prezent, fostul FPP, actualul SIF Moldova, este bun de plata a nu mai puțin de șase milioane de dolari în contul unor împrumuturi făcute la această bancă de către oameni mai mult sau mai apropiați lui Corneliu Iacobov. După izbuncnirea scandalului și praful în ochii presei aruncat de organele de anchetă, care l-au scos pe fostul președinte al FPP curat ca lacrima, Corneliu Iacobov a plecat pe meleaguri străine, de unde a revenit în 1998 și a înființat mai multe societăți. Sfetnic apropiat al lui s-a dovedit a fi tocmai omul care a scăpat la fel de curat după falimentarea Bancorex: Răzvan Temeșan. Ei s-au apucat temeinic de construit planuri peste planuri, în urma cărora urmau să obțină bani mulți și buni pentru finanațarea PSD și a propriilor buzunare.
După ce s-a întors în țară, Iacobov a înființat cîteva firme, printre care Reno Imperial și Vradicor, cu ajutorul cărora a acaparat rafinăriile Dărmănești și Rafo. Nimeni nu l-a deranjat pe Corneliu Iacobov în acești patru ani de cînd și-a început afacerile pe picior mare și a devenit unul dintre cei mai cunoscuți și influenți oameni de afaceri. Zi de zi, din conturile celor două rafinării, dar și a unei societăți de stat, respectiv SNP Petrom, care acum pozează în victimă, s-au scurs mii de miliarde de lei în conturile firmelor lui Corneliu Iacobov și a asociaților lui. Una dintre căile prin care banii au ajuns în buzunarele cui trebuie este și societatea Rafo GmbH din Viena, unde acționari sînt Iacobov și prietenii lui: Andrei Șerban, Toader Găureanu, Gheorghe Chealfă, Răzvan Liviu Temeșan, Marin Marin, Valentin Anastasiu, actualul director al Rafinăriei Dărmănești, Bogdan Iuliu Dumitrescu, Costel Băncilă și, în fine, Ioan Teodor Cărămizaru (director general la Electrocarbon Slatina, firmă care a ajuns în proprietatea Rafinăriei Dărmănești cu ajutorul lui Cărămizaru).
Președintele firmei este Solyom Levente, nimeni altul decît unul dintre vechii parteneri de afaceri ai lui Iacobov, prin intermediul căruia a obținut de la Bancorex, prin firma AUST-ROM 95 SA din Tușnad, un împrumut de 470.000 de dolari, bani care n-au mai fost niciodată înapoiați Bancorexului. Acum, după toate aparențele, se pare că Iacobov vrea să-și lichideze afacerile. Firma Rafo Imperial s-a divizat în patru societăți mai mici, cu profile de activitate bine determinate, o altă parte dintre societățile la care era acționar s-au desființat, iar cele care au rămas trag cu dinții de fiecare bănuț pe care îl au de recuperat de la partenerii de afaceri. În urma lui Corneliu Iacobov au rămas 750 de oameni pe drumuri, este vorba despre foștii salariați ai rafinăriei Dărmănești, și datorii de sute de milioane de dolari, bani despre care încă nu se știe cum și dacă vor mai fi recuperați. Probabil că tot de pe urma românilor mulți și naivi, care vor acoperi paguba din buzunarele lor, în vreme ce PSD-ul îi va chema la vot fluturîndu-le pe sub nas flamura ferfenițită de politicieni incoruptibili care au avut puterea și curajul să-l sacrifice public pe Iacobov și să-l „dea” pe mîna legii. Ai cărei reprezentanți nu se vor grăbi și nu vor ajunge niciodată să-l prindă. (Mirela ROMANEȚ)
Lasă un răspuns