Unde ne plasăm economiile?

Una din problemele care îi preocupă pe oamenii obișnuiți este ce să facă cu banii pe care îi economisesc. De la bătrînii care vor să aibă bani de înmormîntare la cei care cîștigă echivalentul a sute și mii de dolari pe lună, plasarea economiilor este o problemă deloc simplă. Experiențele triste din ultimii ani, concretizate în prăbușiri bancare răsunătoare, căderi de fonduri mutuale, implicarea unor instituții de tipul CEC în scandaluri cu iz de deturnare de bani a indus o notă de neîncredere în posibilitățile de economisire fără garanția statului. Curățenia făcută de legislația în domeniu a început să aducă lucrurile pe făgașul normal.

„Am un leu și vreau să-l beu”

„Azi la CEC un leu depui, mîine el va face pui” – acesta era singurul mod în care autoritățile antedecembriste îi îndemnau pe români să economisească. „Puii”, dobînda, la acea vreme, erau foarte puțini, dar și leul se devaloriza nesemnificativ. Nici instrumentele de economisire nu erau foarte multe înainte de 1989, singura ofertă mai tentantă fiind cecul de 5.000 de lei cu premii în autoturisme Dacia. Șmecheria din care statul cîștiga era dobînda oferită, ca și inexistentă. Oamenii depuneau bani în speranța unei corecte trageri la sorți, niciodată „la vedere”. Oricum, marile lichidități ale populației nu erau depuse la CEC de frica „ilicitului”, în fapt teribila Lege 18 a controlului averii.

A venit, însă, Revoluția, eveniment care le-a permis oamenilor să-și scoată averile de la saltea. 1990 a fost anul în care au început să se închege primele afaceri cu banii ascunși pe vremea lui Ceaușescu. Sigur, acum nimeni nu mai recunoaște cu ce bani a făcut „primul milion”, dar în orice caz românul nu mai crede în povestea cu „mi-am vîndut Telecolorul, am deschis un butic și așa m-am îmbogățit”.

Democrația i-a pus pe românii mai „cu cheag” în fața unei mari dileme: ce să fac cu banii?

Fără experiență, visînd la cîștiguri astronomice, oamenii s-au lăsat păcăliți de escrocherii gen Caritas, Gerald, SAFI, FNI etc. Gurile rele spun chiar că naivitatea nu s-a terminat nici acum, românii fiind foarte receptivi la orice scorneală, la orice promisiune de înavuțire fără nici un risc. Ultimul exemplu este cel al așa-numitelor bănci populare, instituții care promiteau dobînzi mult mai mari decît ale băncilor comerciale. Rezultatul: deponenții la Banca Populară, Banca Minerva etc așteaptă și acum să-și recupereze bruma de avere depusă acolo, că de dobînzile promise nici nu mai poate fi vorba.

Totuși, ce facem cu banii pe care îi avem? Îi depozităm la bancă, îi schimbăm în valută, îi investim în acțiuni, cumpărăm certificate de trezorerie sau bunuri de valoare?

Băncile: risc mic – cîștiguri pe măsură

Pînă la începutul lunii iulie, emisiunile de certificate de trezorerie pentru populație aveau o dobîndă mai mare decît ceea ce ofereau băncile comerciale pentru depozitele constituite la termen. Dobînzile anunțate de Ministerul Finanțelor Publice (MFP) la certificatele de trezorerie reprezentau, pentru băncile comerciale, punctele de referință pentru scăderea dobînzilor proprii. Lucrurile au stat așa pînă la începutul lunii iulie, cînd MFP a hotărît ca pînă la finele lui 2002 situația să se schimbe, în sensul că randamentele titlurilor de stat să fie inferioare depozitelor bancare. Motivul este că statul nu trebuie să plătească primă de risc, titlurile fiind considerate investiții cu risc zero. În primele șase luni ale anului, cîștigul obținut la o investiție de 100 de milioane de lei a fost de 16 milioane de lei pentru certificate de trezorerie, 16 milioane de lei pentru depozite bancare și patru milioane de lei din cursul leu-dolar. Cîștigurile lunare au scăzut însă în ultimul timp la aceste tipuri de investiții, deoarece rata inflației și devalorizarea leului s-au mai domolit.

Dobînzile bonificate de băncile comerciale se află în continuă scădere de la începutul anului. După ce primele bănci care au efectuat reduceri importante ale dobînzilor la depozitele constituite la termen au fost și cele mai importante bănci comerciale, celelalte s-au aliniat rapid acestei tendințe.

Certificatele de trezorerie au rămas doar un mod sigur de a plasa economiile

Una din cele mai utilizate modalități de a plasa banii în mod sigur și cu ceva dobîndă este în certificate de trezorerie. La un moment dat, aceste instrumente de economisire constituiau, alături de titlurile de stat, aproape singurele la care apelau oamenii obișnuiți, de teamă să nu-și piardă banii ca la SAFI sau FNI. În plus, dobînda lor era ceva mai mare decît cea acordată la depozitele bancare. Dar statul și Ministerul de Finanțe au atras sumele în lei și valută vizate, astfel că emisiunile de certificate de trezorerie, ca și obligațiunile de stat, nu mai sînt atît de masive ca la început, iar dobînzile acordate au mai scăzut. În zilele care urmează se mai pune în circulație o emisiune de certifcate de trezorerie pe 180 de zile, cu dobînda de 23% pe an.

Titlurile și obligațiunile de stat se adresează acum băncilor

Titlurile de stat au fost mult timp percepute ca un instrument sigur de economisire. Întrucît a avut probleme într-un timp în asigurarea lichidităților, statul român s-a împrumutat masiv de la populație, cu dobînzi atractive. Datele problemei nu mai sînt acum aceleași. Lichiditățile au intrat oarecum în normal, astfel că instrumentele de atragere de numerar se adresează numai băncilor comerciale.

Plasamentele mai riscante pot aduce bani buni

• cumpărarea și vînzarea de acțiuni sau obligațiunile au devenit ceva relativ obișnuit

După 1989, mare parte din români – iar băcăuanii n-au făcut excepție – și-au plasat banii nu numai la CEC (instituție cunoscută din anii anteriori), ci și în bănci, despre care mai știau cîte ceva. Mai tîrziu, în peisajul plasamentelor alternative au apărut fondurile mutuale. Ce s-a întîmplat atunci este bine cunoscut. Prăbușirea unor bănci comerciale – Banca Internațională a Religiilor, Credit Bank, Banca Turco-Română etc. -, falimentul băncilor populare și a unor așa-zise „cooperative de credit”, căderea răsunătoare a fondurilor mutuale, implicarea CEC în scandalul FNI au erodat mult încrederea populației. Din acest motiv, o vreme oamenii simpli și-au plasat banii numai în depozitele bancare garantate și în instrumentele Ministerului de Finanțe, adică titluri de stat și certficate de trezorerie.

Lucrurile s-au schimbat mult între timp. În primul rînd, legislația a devenit mult mai clară și mai drastică, astfel că posibilitatea unor noi fraude de tipul FNI a scăzut aproape de zero. Pe acest fond, plasamentele economiilor, a excesului de bani în alte instrumente decît cele ale statului a devenit mai rentabil. Însă implică și o anume doză de risc.

Achiziționarea de acțiuni este o alternativă riscantă, dar bănoasă

Un instrument de plasare a banilor ar putea fi achiziția de acțiuni de pe piața de capital. Alternativa implică o doză mare de risc, pentru că la orice bursă de valori din lume acțiunile unei firme pot cădea în orice moment și pierderile cad exclusiv în seama deținătorilor. Dar cîștigurile pot fi de asemenea mari.

Piața de capital din România nu face excepție. După un debut ezitant, cu suișuri și coborîșuri – din care n-au lipsit scandalurile -, atît Bursa cît și piața extrabursieră RASDAQ și-au reglementat în mare măsură funcționarea și au început să fie ceea ce sînt bursele în economiile consacrate. Drept urmare, în ringul bursier românesc se pot cîștiga sau se pot pierde averi.

Trebuie reținut că plasamentele în acțiuni au două componente. Unele pot fi făcute într-un scop legat strict de firma emitentă, care să implice obținerea de dividende. Chiar dacă părea ceva de domeniul unui viitor îndepărtat, și la noi s-a ajuns la așa ceva. Cunoscătorii știu că, în cazul firmelor cu activitate profitabilă, mulți jucători de Bursă cumpără acțiuni înaintea adunărilor generale care certifică bilanțul și, prin urmare, distribuirea dividendului. Alți deținători păstrează astfel de acțiuni tot timpul sau își măresc portofoliul. La noi, un exemplu clasic în acest sens sînt SIF-urile. Dividendul lor s-a mărit an de an, iar profitabilitatea lor crește în continuare. Și, pentru că este vorba de băcăuani, menționăm că SIF 2 Moldova este o firmă care și-a îmbunătățit considerabil performanțele și este acum una din cele mai „vînate” acțiuni în ringul bursier.

O altă componentă a plasamentelor în acțiuni este jocul la Bursă. Există acum clienți care cumpără acțiuni cînd prețul este relativ scăzut și vînd cînd crește. Există băcăuani care s-au îmbogățit în acest fel, cîștigînd zeci și chiar sute de milioane de lei. Dar un astfel de plasament implică sume mari de bani și are un grad de risc ridicat. Prin urmare, nu este o alternativă de protejare a economiilor.

Îi sfătuim însă, pe cei care vor să facă o astfel de investiție să n-o facă „după ureche” și să apeleze la un specialist al pieței de capital. Achiziția și vînzarea de acțiuni se face oricum intermediat, prin brokerii societăților de valori mobiliare, dar ei nu pot da sfaturi. Este utilă părerea unui consultant de plasament. În anumite comentarii legate de piața de capital se întîlnește termenul de „blue chips”. Este un termen împrumutat de peste Ocean și desemnează acțiunile cele mai bune la un moment dat. Însă și desemnarea lor este o chestiune conjuncturală, condițiile de piață schimbîndu-se mereu.

Fondurile mutuale încep să-și revină după scandalul FNI

O altă alternativă în plasarea banilor o constituie titlurile fondurilor mutuale. Încrederea în ele s-a prăbușit catastrofal după scandalul Fondului Național de Investiții. Totuși, cei care le administrează n-au renunțat la încercarea de a atrage atenția potențialilor investitori și se pare că au reușit. Este adevărat însă că s-au schimbat multe și pe acest segment de piață. Informațiile legate de performanțele fondurilor mutuale au devenit realmente transparente. Ele comunică gradul de risc și pe ce se bazează plasamentele lor: titluri de stat, certificate de trezorerie, acțiuni etc.

Pe primul loc în aceste investiții se situează Fondul Mutual Petrolier Român. Performanțele lui s-au bazat pe creșterea acțiunilor Petromidia. Urmează pe un plan relativ identic fondurile Intercapital, Fondul de Investiții Napoca, Capital Plus, Fortuna Clasic etc. Mai menționăm apariția recentă a unui nou fond de investiții pe lîngă Banca Comercială Română.

Obligațiunile municipale, o alternativă nouă

Cea mai nouă alternativă în peisajul plasamentelor alternative o constituie obligațiunile municipale. Gheața a fost spartă de Mangalia și Predeal, urmate de Alba Iulia, Cluj-Napoca, Breaza etc. Municipiul Bacău va lansa o astfel de emisiune la sfîrșitul lunii septembrie.

Obligațiunile municipale sînt tot valori mobiliare, ca și acțiunile, dar au alt regim. Ele reprezintă, de fapt, un împrumut al municipalității de la cetățeni – făcut pentru o serie de obiective edilitare -, pe care-l înapoiază cel mai tîrziu la scadență și pentru care plătește o dobîndă. Toate emisiunile de acest fel de pînă acum au ales totuși varianta retrocedării în rate a sumei împrumutate, urmînd ca dobînda să se plătească la suma rămasă. Atractivitatea acestor plasamente constă în două lucruri: dobînda și garantarea lor. Dobînda se calculează la fiecare termen de plată și este cu circa două procente peste cea acordată de bănci la depozite, dar și peste cea a certificatelor de trezorerie. Garantarea împrumutului se face cu bugetul local și este greu de crezut că un buget ca al municipiului Bacău ar putea intra în faliment. În plus, emisiunile de obligațiuni se fac prin ofertă publică, deci în condiții de deplină transparență a informației. Pentru a vă dovedi că achiziția de obligațiuni este interesantă, menționăm că ele sînt considerate o alternativă de plasament mai mult decît viabilă de către societățile de investiții financiare, cum este cazul SIF Moldova. De asemenea, în cazul municipiului Cluj-Napoca o persoană fizică a cumpărat obligațiuni de circa un miliard de lei.

Contractele futures sau options, doar o alternativă de viitor

Mai există pe piața financiară românească și alte intrumente de plasare a banilor. Menționăm în acest sens contractele futures și options. Aceste contracte sînt instrumente exclusiv financiare și se referă la anumite estimări ale cursului unor valute, a unor mărfuri etc. La noi există două burse unde de negociază aceste instrumente, bursele monetar-financiare și de mărfuri, de la București și Sibiu, însă la noi nu au ajuns încă.

Valuta mai asigură venituri doar prin diferențele de curs

Percepută ca un mijloc sigur de a păstra banii, valuta este acum altceva decît acum zece ani, de exemplu. Dolarii și, mai nou, euro sînt în prezent mai puțin rentabili. Explicația este relativ simplă. Inflația a fost stăpînită într-un final, astfel că moneda națională nu se mai devalorizează de la o zi la alta. În plus, dobînzile la depozitele în valută sînt de ordinul a cîteva procente pe an, ceea ce le fac neatractive. Și, în ultimul timp, depozitele în lei au fost mult mai interesante din acest punct de vedere. Singurul mod în care valuta poate să mi fie atractivă îl constituie chiar cursul de schimb. Aprecierea euro în raport cu dolarul a făcut la un moment dat din moneda europeană un mijloc de a cîștiga bani, întrucît au crescut și cotațiile în raport cu leul. De asemenea, chiar dacă ritmul este mult încetinit, deprecierea leului în comparație cu cele două monede forte se menține. Oricum, valuta menține banii avuți, nu prea îi înmulțește.

Din plasamentele în aur s-a ales praful

Cea mai dramatică scădere în importanță se înregistrează la aur. Metalul galben a ajuns din cel mai utilizat mijloc de tezaurizare înainte de 1989 undeva pe la coada plasamentelor. Nici nu este de mirare, dacă se ține cont că, odată achiziționat, se valorifică în pierdere. Bijuteriile de 14 K se cumpără la prețuri cuprinse între 350.000-415.000 de lei, iar cele cu carataj mai mare chiar mai scump. Dar, dacă vrei să le vinzi, trebuie să apelezi la casele de amanet, care nu oferă mai mult de 140.000-200.000 de lei/gram. În plus, Banca Națională a României a micșorat prețul aurului în ultimul timp, motivată de evoluțiile de pe piața internațională și de un stoc îndestulător. Astfel că aurul scăzut de la 10,4 $/gram la jumătatea lunii iulie la circa 9,8 $ în ultimele zile. Practic, metalul prețios este evaluat acum la oficial la mai puțin de 330.000 de lei gramul. În acest moment este un plasament cu randament practic negativ. Pînă la urmă, bijuteriile rămîn doar un gaj pentru a obține rapid bani lichizi.

Imobiliarele, un plasament pe termen lung

Mulți băcăuani își plasează banii în apartamente sau case, pe motiv că acestea nu se devalorizează, iar cererea este deocamdată mare. Sumele care pot fi investite variază în funcție de ceea ce este pe piață. Prețurile locuințelor depind de tipul locuinței, de zona în care este situată, de etajul unde este amplasată, de vecini etc. Facem precizarea că prețurile sînt exprimate în dolari, pentru că mulți clienți ai agențiilor imobiliare le fixează astfel. Cele mai mari solicitări pe piața imobiliară băcăuană sînt pentru apartamentele de două camere decomandate. Prețurile variază, în funcție de zonă, între 5.000 și 15.000 de dolari. Acestea sînt urmate în ordinea preferințelor de apartamentele cu două camere semidecomandate, valorificate cu 1.000-1.500 de dolari decît primele. Apoi în ordinea preferințelor apartamentele cu trei camere decomandate, cele cu trei camere semidecomandate, apoi apartamentele mari. Prețurile acestora sînt însă mult mai ridicate. Chiar dacă în zonele periferice pleacă de la 6.000 de dolari, în zonele ultracentrale ajung și la 50.000 de dolari.

Garsonierele au o situație specială, fiind tot timpul solicitate, indiferent de perioadă. Din cauza cererii ridicate, o garsonieră confort I are prețul de vînzare comparabil cu cel al apartamentelor cu două camere semidecomandate din aceeași zonă. În zonele semicentrale, de exemplu, și unele și altele sînt evaluate la 6.000-7.500 de dolari.

De asemenea, cînd este vorba de românii plecați în străinătate care vor să aibă locuință și în țară, ei se orientează la apartamentele de 3 sau 4 camere, decomandate, situate în zonele centrale sau ultracentrale, indiferent de prețul cerut. (G.P)

Pe raster

Topul celor mai rentabile plasamente alternative

Vă prezentăm un mic top al celor mai bune plasamente financiare în acest moment, întocmit de specialiștii avizați. Menționăm însă că un astfel de top este cît se poate de fluid și se poate schimba de la o zi la alta. Au existat, de exemplu, perioade în care plasamentele în Fondul Mutual Petrolier Român au fost mai rentabile decît achiziția de acțiuni.

Pe primul loc se situează în acest moment plasamentele în acțiuni. În ultima lună, achiziția de acțiuni SIF Transilvania a adus un cîștig de circa 20%. Dacă este vorba de acțiuni SIF Moldova, creșterea ar fi de 18%. Creșterea acțiunilor Băncii Române de Dezvoltare – alt „blue chip” al pieței românești – a fost de 18%.

Urmează în ordine plasamentele în fonduri mutuale. Însă diferența este semnificativă, pentru că acestea au avut un randament cuprins între 2,5% și 3,18%. În anumite perioade, însă, randamentul plasamentelor a fost și peste 4%.

Pe locul III ar fi depozitele de la băncile comerciale, cu o creștere de circa 2,5% pe lună. Vin apoi certificatele de trezorerie, cu ceva mai puțin de 2% și depozitele în valută (sub 1%). Aurul are din nou randament negativ prin scăderea prețului la care poate fi valorificat, dovedind încă o dată că epoca lui de depozitar al economiilor s-a cam sfîrșit. (G.P.)