Mulți dintre noi își doresc să petreacă seara sfîntă a Învierii Domnului departe de trepidația orașului, de zgomotul casetofoanelor sau de larma tinerilor care transformă cea mai importantă sărbătoare a creștinătății în motiv de distracție banală. „Ziarul de Bacău” vă oferă cîteva sugestii pentru a vă regăsi liniștea sufletească, participînd la slujbă în locuri mai puțin cunoscute, dar care ne pot aduce mai aproape de magia Învierii.
Mănăstirea Intrarea Maicii Domnului în Biserică – Băimac (comuna Izvoru Berheciului)
Este situată pe șoseaua Bacău- Dealu Morii- Frumușelu. Se află la 35 de kilometri de Bacău și la patru kilometri nord-vest de comuna Izvoru Berheciului.
Scurt istoric:
Biserica a fost contruită de boierul Ciuchi, în anul 1824. Începînd să se degradeze, sfîntul lăcaș s-a reparat în 1864 și a fost renovat din nou în perioada 1960-1970. Însă din cauza zidurilor de pămînt existente de jur-împrejur a devenit imposibil de vizitat. Așa se face că a fost trecută sub tăcere pînă în decembrie 1989. A fost refăcută din temelii în perioada 1990-1996. Pictura aparține moineșteanului Vasile Popescu și a fost încheiată în 1996. În fața pridvoului a fost ridicat un monument în amintirea eroilor care au murit pe cîmpurile de luptă.
• Mănăstirea „Sfînta Treime” – Bogdana (comuna Ștefan cel Mare)
Este situată pe șoseaua Onești-Adjud, la 14 kilometri sud-vest de Onești. Autobuzele care pleacă din Onești se opresc la cîteva sute de metri distanță de mănăstire. Cadrul natural este mirific, în est aflîndu-se satul Bogdana, în rest fiind numai pădure.
Scurt istoric:
Mănăstirea a fost zidită de logofătul Solomon Bîrlădeanu și de soția sa, Ana, în anul 1660. Sfințirea s-a făcut la 5 august 1670, cînd ctitorul a înzestrat-o prin testament cu moșii, dar și cu obiecte de uz liturgic și veștminte. Logofătul Bîrlădeanu era înrudit cu Mitropolitul Moldovei, Teodosie al II-lea, care, după retragerea din scaun, a devenit primul stareț al Bodganei (1674-1697). Pictura din biserică, tehnică frescă, este în stil neobizantin.
În clădirea-muzeu a mănăstirii se află multe cărți de valoare în limba slavonă, greacă și română, icoane pe lemn și multe alte obiecte de cult.
• Biserica Borzești – satul Borzești
Este situată pe șoseaua Adjud – Onești -Tîrgu Ocna, cu stație de autobuz la 200 metri de biserică. Pentru călătoria cu trenul se folosește Halta CFR Borzești, aflată la 250 metri est de biserică.
Scurt istoric:
Biserica, ctitorie a lui Ștefan cel Mare, a început a se zidi la 12 octombrie 1493 și s-a terminat în 1494, primind hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Masa altarului se află chiar pe locul unde a fost stejarul din Borzești, de care legenda spune că a fost spînzurat de tătari Mitruț, cel mai bun prieten al viitorului voievod. A fost afectată de cutremurele care au avut loc în 1738, 1802, 1838, 1940, 1977, 1986. S-au făcut lucări de restaurare în perioada 1992-1994, iar din pictura interioară s-a păstrat numai cea a catapetesmei. Actualmente, biserica este repictată, urmînd a fi resfințită în 2004, cu prilejul serbării a 500 de ani de la moartea ctitorului ei.
La sud de biserică se află mormîntul fiicei lui Vasile Alecsandri, Maria Bogdan. În estul bisericii, lîngă șoseaua națională, este o clădire în care din 1994, Muzeul de Cultură și Artă religioasă.
• Mănăstirea Sfîntul Cuvios Antipa de la Calapodești, sat Calapodești, comuna Dealul Morii
Este situată la 68 kilometri sud-est de Bacău, pe șoseaua Bacău-Secuieni-Izvorul Berheciului – Dealul Morii – Frumușelu. Din satul Banea, înainte de Dealul Morii, se poate folosi o potecă care urcă dealul, potecă ce pornește de la 150 metri de stația de autobuz. Față de Adjud, mănăstirea se află la 37 kilometri nord-est.
Scurt istoric:
În satul Calapodești s-a născut, în 1816, călugărul Alexandru, trecut în monahism la Muntele Athos cu numele Antipa, care a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română în 1992. Pentru trăirea duhovnicească intensă și faptele sale a fost cunoscut în toată Rusia. Sfîntul Antipa a trăit ultimii 17 ani din viață la mănăstirea Valaam din Sankt Petersburg, unde a și fost îngropat.
Biserica a fost ctitorită de preotul Ioan Mihalache în 1889 și renovată între 1993-1995. Pictura este realizată între 1994-1995.
• Biserica Cașin (fostă mănăstire) – comuna Mănăstirea Cașin
Este situată la zece kilometri de Onești, de unde autobuzele sosesc de mai multe ori pe zi, cu stație în apropierea bisericii.
Biserica face parte din monumentele principale de artă din Moldova.
Scurt istoric:
A fost zidită de domnitorul Gheorghe Ștefan, între anii 1653 și 1658. A fost ridicată de meșterii mănăstirilor ieșene Golia și Trei Ierarhi. În 1717, nemții au ocupat mănăstirea, în care trăiau 40 de călugări, și au devastat-o. La ordinul turcilor, Mihai Racoviță a dărîmat zidurile mănăstirii și a împrejmuit-o cu gard. În 1742, a fost închinată Patriarhiei din Ierusalim. Dărîmată de cutremurul din 1802, a fost refăcută în 1806. În 1864, a fost secularizată, devenind biserică de mir. A fost avariată și mai tîrziu de cutremurele din 1940 și 1977. A fost refăcută și pictată între anii 1980 și 1994.
• Mănăstirea Ciolpani – orașul Buhuși
Este situată la circa cinci kilometri nord-vest de orașul Buhuși, pe șoseaua Buhuși-Runc. De la Ciolpani, drumul se continuă încă patru kilometri, pînă la mănăstirea de călugări Runc.
Scurt istoric:
Primul schit a fost ctitorit de sulițașul Ciolpan, călugărit aici și de la care se trage și numele schitului. În 1730, medelnicerul Teodor Cantacuzino a construit o bisericuță din lemn de stejar, care există și azi în cimitirul mănăstirii, ca monument istoric. Rămasă pustie de-a lungul vremii, mănăstirea a fost redeschisă în anul 1991 cu obște de maici. Cu osteneala maicilor și a arhimandritului Emilian Panait, starețul mănăstirii Runc și duhovnicul maicilor, s-au construit trei clădiri pentru chilii, un paraclis pentru pravila călugărească și biserica mare. Sfințirea bisericii mari cu hramul „Sfîntul Mucenic Emilian” s-a făcut la 21 septembrie 1997. Lîngă biserica mare se află un paraclis a cărui construcție a început în 1991 și s-a sfințit la 15 august 1993.
• Mănăstirea Cotumba, satul Cotumba, comuna Agăș
Este situată pe șoseaua Comănești -Ghimeș, ramificație stînga din Agăș, cinci kilometri pînă la Cotumba.
Scurt istoric:
Prima biserică din lemn a fost ctitorită de Ieromonahul Pahomie. Sfințită în 1772, actuala biserică a fost ridicată de vornicul Grigore Crupenschi. O dată cu secularizarea averilor mănăstirești din 1864, a devenit biserică de mir, avînd acest regim pînă în 1994. Din 1991, au început construcția clădirii pentru chilii, trapeză și bucătărie, terminate în 1994, cînd a fost repopulată cu maici, nucleul obștii fiind adus de la mănăstirea Brîncoveni, județul Olt.
• Mănăstirea Lipova, satul Mîlosu, comuna Lipova, județul Bacău
Este situată la 40 kilometri nord-est de Bacău, pe șoseaua Bacău-Vaslui, ramificație din Plopana. Așezămîntul este construit într-o poiană largă înconjurată de o pădure cu foioase.
Scurt istoric:
Fondată în 1764, este menționată și în 1801 ca mănăstire de călugări Tisa Lipovei, cu biserică de lemn. În 1910, biserica a ars și obștea de atunci a părăsit-o. În 1955, mai viețuia doar un arhimandrit care, din cauza regimului, a părăsit-o. Biserica a ajuns saivan de oi și coteț pentru porci, apoi, prin jaf, s-a distrus. În 1995, mănăstirea a fost reînființată.
• Mănăstirea Măgura Ocnei
Este situată pe șoseaua Tg. Ocna – Slănic Moldova.
Scurt istoric:
Prima biserică din lemn a schitului a fost construită în 1653, cu hramul „Înălțarea Domnului”. În 1665, există cea dintîi atestare documentare despre vechimea sa. Alt document care atestă vechimea schitului este hrisovul domnesc al lui Constantin Racoviță, din 1757, prin care schitul a devenit metoc al mănăstirii Sfîntul Spiridon din Iași. Între 1802-1810, a fost reclădit pentru a treia oară. În timpul primului război mondial, schitul Măgura a fost transformat în post de prim ajutor, scăpînd neatins în urma bombardamentelor. În 1964, biserica a fost dărîmată pînă la temelie cu tîrnăcoapele, iar materialele rezultate au fost folosite la alte construcții în orașul Tîrgul Ocna. După 1990, obștea primelor călugărițe sosite aici a ridicat din temelie o biserică catedrală și mai multe clădiri care să asigure o viață normală.
• Mănăstirea Runc, orașul Buhuși, satul Runc
Este situată la 32 kilometri nord-vest de Bacău și la șase kilometri de orașul Buhuși, circulația făcîndu-se pe șoseaua Bacău-Buhuși-Piatra Neamț-Bicaz.
Scurt istoric:
Numele mănăstirii este amintit ca una dintre ctitoriile lui Ștefan cel Mare. Aici erau cîțiva călugări care-și duceau viața de sihăstrie, folosind pentru slujbe o micuță biserică de lemn. După două secole tumultoase, în 1701, Ionașcu Isăcescu, considerat ctitorul bisericii din zid, o închină Mitropoliei de la Iași. În urma unor procese, în 1810, schitul s-a desființat și a rămas biserică de mir. Între 1815 și 1860 a fost reînființată ca mănăstire de maici, iar apoi redevine mănăstire de călugări. În 1888 a devenit iar biserică de mir, pentru ca, în 1941, să revină la regim de mănăstire pentru călugări. În1960, mănăstirea a fost desființată de comuniști, dar s-a redeschis în 1967, cînd a funcționat ca biserică de mir pînă în 1970, cînd a început din nou viața monahală.
• Mănăstirea „Sfîntul Sava” din Berzunți
Este situată pe drumul Bacău – Onești, la aproximativ 40 de kilometri de Bacău.
Scurt istoric:
Ridicată lîngă comuna ale cărei tradiții populare s-au păstrat și cultivat pînă în ziua de astăzi, mănăstirea este situată pe locul unde a existat o biserică ridicată de ieroschimonahul Vasile, la începutul secolului al XIX-lea. Între anii 1901, 1919, 1943, sfîntul lăcaș a funcționat alternativ, ca schit de călugări sau maici. Ca multe alte biserici și mănăstiri, în anul 1960 a fost desființată de comuniști, călugării fiind obligați fie să plece în lume, fie să se ducă în alte mănăstiri. A fost redeschisă în anul 1990. Biserica mare a fost sfințită în anul 2001.
• Mănăstirea Tisa Silvestri
Este situată pe șoseaua Bacău-Vaslui, la 23 kilometri nord-est de Bacău, 67 km veste de Vaslui, la un kilometru est de satul Tisa Silvestri.
Scurt istoric:
Prima atestare documentară datează de la 13 aprilie 1729, cînd un răzeș dăruiește mănăstirii Tisa o parte din satul Mărmureni-Vaslui. În 1864, cînd schitul a pierdut moșia și pădurea, s-a desființat. În 1895 se face mențiunea că la Tisa a fost un schit de călugări și că se mai văd urmele unei biserici. În 1990, s-a hotărît reînființarea mănăstirii. Credincioșii satului au donat pămînt și s-a înființat o mănăstire. După 20 noiembrie 1996, mănăstirea a fost transformată în mănăstire de maici. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns