Vasile Păun, patronul societății Willy Impex SRL Bacău, demonstrează că sistemul lohn a permis nu doar menținerea pe piață, ci chiar dezvoltarea unei afaceri. Actualul patron a lucrat la fosta fabrică de confecții, actrual ASCO, unde a fost mecanic-șef la sectorul Steilmann, iar seara frecenta cursurile Facultății TCM de la Universitatea Bacău. „În 1993, m-am gîndit să îmi fac mica mea afacere. A fost o conjunctură: un partener de afaceri italian, pe care îl cunoșteam bine, avea de realizat niște produse, pe care Fabrica de confecții nu le putea face, din lipsă de capacitate. Am cumpărat de la el zece mașini de cusut, pe care le-am plătit în doi ani,am angajat zece oameni, am închiriat un spațiu și am plecat la drum. Nu eram foarte sigur că va fi o afacere de viitor. După programul ăsta mic, în care nu am crezut foarte mult, am încheiat un contract permanent cu italienii. Într-un an, am ajuns la 50 de angajați”, povestește Vasile Păun.
Cum norocul și-l mai face și omul, Vasile Păun a continuat să se dezvolte. Doi ani mai tîrziu, a cumpărat un nou lot de mașini de cusut, tot de proveniență italiană, și la numai trei ani de la primul produs scos de firma Willy, numărul de angajați crescuse deja la 250. Acum, societatea are 600 de oameni și a devenit partener constant al renumitei Mark & Spencer. Afecerea înseamnă în primul rînd lohn, deși cheia succesului nu este numai asta. „Între anii ’93 – ’96, piața internă a absorbit cantități semnificative de produse. Banii cîștigați cu produse făcute integral de noi au fost incomparabili cu cei cîștigați în sistemul lohn. Marja de profit este mult mai mare: acoperi cheltuielile, poți crește salariile, poți face investiții. Lohn-ul înseamnă o plată strictă a manoperei și, dacă nu ai o productivitate adecvată, închizi porțiule firmei”, spune Vasile Păun.
Cu banii cîștigați din desfacerea pe piața internă, patronul de la Willy nu s-a apucat să își facă vilă, ci a trecut la investiții serioase. A cumpărat pămînt la marginea orașului și s-a apucat de construit o hală modernă. În doi ani a construit fabrica, exclusiv din surse proprii, fără să apeleze la credite bancare. „Am avut în permanență contracte ferme și tot profitul obținut l-am reinvestit. Am garantat cu investiția utilajele în valoare de 350.000 de mărci, pe care le-am cumpărat d ela o firmă japoneză, și pe care le-am plătit în doi ani. Nu a fost ușor să facem o investiție și, în paralel, să continuăm cu producția”, recunoaște Păun.
El spune că dezvoltarea afacerii a fost posibilă doar cu respectarea strictă a trei elemente: calitatea, prețul și termenul de livrare prevăzute în contracte. Așa a ajuns firma Willy, profilată pe îmbrăcăminte tip sport, să lucreze pentru Versace, Schneider din Austria, Gianfranco Ferre, BMW, pentru care a făcut jachete pentru motocicliști, Mark & Spencer, Benetton sau grupul DressMaster din Germania, din care face parte și marca Steilmann. Willy Impex este unul dintre puținii producători din țară care are autorizație Gore -Tex, care îi permite să lucreze cu materialele cu acest nume. Țesăturile Gore -Tex, produse în America, nu pot fi cumpărate și croite decît de firmele autorizate și principala caracteristică este că fiecare cusătură este termolipită, astfel încît produsul finit este impermeabil la apă sau vînt.
De doi ani, gecile făcute la Bacău, dar purtînd marca Mark & Spencer ajung în magazinele din întreaga lume. Pentru asta, însă, Willy Impex a trecut printr-un foarte dur audit financiar și social. „Ca să lucrăm pentru Mark & Spencer, muncitorii au fost luați prin sondaj și, fără nimeni din firma noastră de față, au fost întrebați despre condițiile de muncă, plata orelor suplimentare, salarii. Apoi, tot ce au spus ei a fost confruntat cu actele. Am investit 200 de milioane de lei numai în organizarea punctelor sanitare, ne-au controlat pînă și la evidența medicamentelor. Dacă lucrezi cu ei, nu ai nici o teamă de orice control, fie el de la Direcția Muncii, Finanțe sau Garda Financiară. Pentru că nu încheie nici un contract dacă lucrurile nu sînt ca la carte”, spune Vasile Păun, a cărei firmă a fost vizitată de liberalul Crin Antonescu, de fostul premier Petre Roman, dar și de actualul prim-ministru Adrain Năstase. Nici unul nu l-a convins, însă, să intre în politică.
Patronul de la Willy ne-a declarat că, de la prima afacere, începută cu zece muncitori, niciodată nu și-a căutat parteneri de afaceri. Străinii au venit, la recomandarea altora, care au plecat mulțumiți de la Bacău. Chiar dacă, la acest moment, la Willy se lucrează doar în lohn și numai 3% pentru piața internă, patronul le poate asigura salariaților transport gratuit la serviciu, consultații medicale gratuite, bonuri de masă și posibilitatea de a cumpăra produse în rate. Următoarea etapă va fi construirea unei cantine pentru cei 600 de salariați.
Vasile Păun știe că intrarea în Uniunea Europeană ar putea însemna sfîrșitul lohn-ului în România, așa cum s-a întîmplat în Ungaria. Numai că reorientarea spre producția proprie nu reprezintă în acest moment o soluție, spune el. „Nu există piață de desfacere în România, în acest moment, pentru produsele autohtone. Noi facem 16.000 de produse pe lună, pe care piața nu le poate anăbsorbi. Aș La momentul actual nu ai nici o șansă dacă nu ai o rețea proprie de magazine. Doar așa poți să jonglezi prețul, să retragi un produs care nu merge. Altfel, comercianții vor să plăteacsă la vînzarea produsului. Dacă nu se vinde, tot riscul și-l preia numai producătorul, nu și comerciantul. De asta nimeni nu produce în țară, pentru că cercul economic firesc nu se închide”, ne-a declarat Păun. Pînă cînd vor veni vremuri mai bune, firmele de confecții din România vor continua să lucreze în lohn. Ieri, pe liniile de producție de la Willy se lucrau uniforme pentru carabinierii italieni. Și asta, în timp ce armata română își face uniformele în Turcia.
Opinii & Comentarii Cititori
0Nu există încă opinii la acest articol.
Fii primul care comentează! Părerile argumentate și respectuoase contribuie la o dezbatere constructivă.