Unirea la Bacău

Antiunioniștii încercau cele mai felurite moduri de a atrage pe băcăuani de partea lor. Micului răzeș Ștefan Găburici, „om cu casă grea”, i se oferise importanta sumă de 1.500 galbeni doar pentru a-l vota pe Beizadea Grigore Sturdza. Ridicînd cu demnitate capul, Ștefan Găburici i-a răspuns: „i-ai înapoi boierule, nu-mi vînd cugetul”. Orice încercare de a opri mișcarea unionistă din Bacău se solda cu eșec. Cînd se răspîndi vestea că la teatrul din Bacău nu se va juca piesa „Tîndală și Păcală” a lui Vasile Alecsandri, băcăuanii luară cu asalt sala de teatru. Lumea era curioasă să vadă ce avea să se întîmple din cauza opoziției antiunioniste. Cînd ajunsese la sfîrșitul piesei și Păcală zicea „Acum, frate Tîndală, să-i tragem Hora Unirii…” iute sări din stal Iancu Gheorghiu Budu și scoțînd scripca de sub surtuc începu să cînte Hora Unirii.

„Nu se mai știa ce era în teatru – scria Costache Radu; toată lumea s-a sculat în picioare, strigînd ura, bătînd din palme și făcînd zgomot asurzitor. Cucoanele și toate femeile de prin loji smulseseră lumînările aprinse din trichelele de pe pereți, strigînd să iasă cu toții pe stradă. Bărbații, entuziasmați pînă la lacrimi, urmară pe femei și luînd și muzica ieșiră în drum, cîntînd din gură Hora Unirii. După o jumătate de oră erau sute de oameni care cîntau și jucau Hora… A fost o noapte de mare veselie”.

La alegerile pentru Divanul Ad-Hoc au cîștigat Vasile Alecsandri, Aga Costache, Rosetti Teteanu, Petrache Brăescu, Spătaru Dimitrie Cracte și țăranul Ion Ababei, din Valea lui Ion.

Alegerea lui Cuza ca domn al Moldovei a fost întîmpinată cu bucurie pe tot cuprinsul ținutului Bacău. Istoricul Radu Rosetti povestește că „în ziua de șăpte ianuar 1859, după amiază, am mers cu tata și cu mama la plimbare cu trăsura înspre Adjud, în nădejdea că vom întîlni pe Stratulat. Cînd eram însă pe podul din capul tîrgului al pîrîului care trecea prin grădină, zărisem că vine Stratulat în fuga iepei sale albe.

– Iacă Stratulat – strigat-am.

– Avem să aflăm vestea cea mare, zise mama.

– Numai să nu fie Mihaiu Sturdza, zise tata.

– Cine s-a ales Domn? întreabă tata, cînd feciorul boeresc se opri lîngă trăsură.

– Cuza s-a ales Domn, răspunse Stratulat.

„Tata văzuse cu mare bucurie alegerea lui Cuza la scaunul Moldovei și cu și mai mare bucurie la scaunul Munteniei, fiindcă era sigur că avea să desăvîrșească Unirea. Cuza era singurul bărbat în Moldova care ridicat în scaunul domnesc era în stare să facă ce a făcut el pentru țară”.

Dubla alegere ca domn a lui Al.I.Cuza a fost o adevărată izbucnire de entuziasm. După telegrama de la Putna, a doua telegramă de felicitare a fost a administratorului ținutului Bacău, a treia telegramă a fost trimisă de cincizeci de băcăuani care îi urară ca numele lui să stea „alături cu a lui Ștefan cel Mare în biruință și a lui Alexandru cel Bun în blîndeță și virtuți”. Seara, din Bacău îi mai trimit mesaje telegrafice de felicitare vărul său P.Docan și căpitanul Lipan. La 11 februarie mai trimit o telegramă toți fruntașii ținutului Bacău, cu rezumatul toasturilor de la banchetul dat în cinstea lui și a doamnei Elena Cuza.

Cînd Cuza s-a dus prima dată la București ca domn al Principatelor Unite, „prin Bacău i-a fost drumul”. Cu greu pot fi redate prin cuvinte bucuria și entuziasmul băcăuanilor.Tot orașul și satele de prin împrejurimi, în haine de sărbătoare au ieșit să-l întîmpine, la Cîmpul Poștei. Se întîmplă însă ca înaintea cortegiului domnesc să fie aghiotantul domnului, colonelul Pisoschi. Lumea care nu-l cunoștea, crezînd că-i Cuza, i-a deshămat caii de la trăsură și-l duceau pe mîini spre oraș. Numai cînd la cîteva minute a sosit Cuza, lumea și-a dat seama de greșeală. Se pare că atunci domnitorul i-ar fi spus: „Colonele, ți-ai găsit Bacăul”. Pînă în oraș, Cuza a fost dus într-un entuziasm nemaivăzut, băcăuanii acoperindu-l cu flori. La reședința din Bacău – în casele vărului său P. Docan, „care îi era sentinelă devotată”, ceasuri în șir mulțimea a manifestat, Cuza fiind nevoit să iasă de mai multe ori afară să le mulțumească. A doua zi, băcăuanii l-au condus, însoțindu-l la mare distanță de oraș.

Zile în șir băcăuanii vor părăsi îndeletnicirile obișnuite pentru a sărbători mărețul eveniment. Sentimentele de dragoste și devotament ale băcăuanilor s-au văzut și după înlăturarea lui Cuza ca domn. La Căiuți, de exemplu, țăranii au refuzat alegerea lui Carol ca domn, nevoind un „Hopânțol”, „un neamț pe care nu-l cunoaște nimeni”.

Memorialistul Radu Rosetti arăta că „după cîte știu, comuna Căiuți a fost departe de a fi singura din țară care a manifestat asemenea simțăminte… dar aceste manifestațiuni au fost cu îngrijire ascunse de guvern”.

De-a lungul timpului, în județ, la Răcăciuni și Bacău se vor ridica două busturi din bronz ale marelui domn, numeroase străzi purtînd numele acestuia, iar unul din cele mai mari bulevarde băcăuane va purta numele de Bulevardul „Unirii”.