Perechile care decid sa-si intemeieze o familie sint obligate sa achite o taxa destinata Uniunii Compozitorilor, in baza Legii drepturilor de autor. E drept, birul nu se plateste in unele orase, precum Bacau si Onesti (si or mai fi si altele in tara), dar e o povara de nimic justificata.
Chiar si surdo-mutii sint obligati sa dea banul pentru ca – nu-i asa? – chiar daca nu aud, simt vibratiile pe care muzica le transmite trupurilor lor. Scapi de belea numai in imprejurarea in care dai declaratie pe propria raspundere ca nu faci chef dansant dupa Starea Civila. Oricum, un inspector al Uniunii urmareste, cind ajungi la local, daca ai achitat darea necuvenita. Ca, vezi Doamne!, zice un reprezentant al muzicantilor, dantuiala de la nunta ingroasa plicul cu darul. Dar daca nunta-i fara dar? Chiar si asa de-ar fi…
Treaba asta e o taxare repetata si nemotivata, menita doar sa umfle niste buzunare. Pentru ca, daca ai CD-uri originale la nunta, acestea au inclusa in pret taxa pentru compozitori. Iar taxa pentru muzica este platita, obligatoriu si pentru toata perioada de functionare, si de restaurant. La fel ca si cea radio-tv. Iar daca la nunta ai o formatie care iti cinta din repertoriul propriu, la ce bun sa mai platesti taxa asta?
Ii informez pe domnii de la Uniunea Compozitorilor ca la unele inmormintari mai cinta cite o fanfara. Nu de alta, dar le-ar mai pica si de acolo cite ceva…
Lasă un răspuns